Am cunoscut-o pe Andreea in 2012, atunci cand, pline de entuziasm, am ajuns amandoua in Dubai. Am fost colege de „joining date”, ea in grupa 1924, eu in 1925. Asa ca am studiat impreuna, am inotat impreuna, am suferit impreuna. Imi amintesc si acum cu cata admiratie am privit-o, cum isi purta cu mandrie uniforma. O facea mai bine decat oricare dintre noi. Am aflat mai tarziu ca mai zburase si inainte, pentru Qatar Airways. Se vedea ca este mandra sa fie parte din cea mai tare companie aviatica din lume. Cu peste 3000 de ore de zbor, Andreea, care acum s-a intors acasa, ne povesteste cum s-a indragostit de zbor.

 

Cum ai inceput sa zbori? Cum ai ales Qatar Airways?

Interviul pentru Qatar Airways a avut loc la Bucuresti, in toamna anului 2009. O prietena care lucra deja acolo de cateva luni m-a ajutat cu informatii care mi-au fost de mare folos pe tot parcursul interviului. La Open Day s-au prezentat aproximativ 500 de fete, dintre care au ajuns la interviul final in jur de 20. Probele in sine nu erau foarte grele, insa recrutoarele erau mereu cu ochii pe noi, analizandu-ne in detaliu atat infatisarea cat si comportamentul. Emotiile erau coplesitoare, mai ales intre probe cand ne spuneau cine trece mai departe si cine pleaca acasa. Nu eram prea increzatoare in sansele mele, insa cu zambetul pe buze si cu putin noroc am trecut peste toate probele si spre marea mea surprindere, chiar si peste interviul final. Spun spre marea mea surprindere, pentru ca il incepusem cu stangul: intarziasem si eram convinsa ca asta va fi o proba elimintatorie, dar se pare ca doamnele recrutoare au fost mult mai intelegatoare decat m-as fi asteptat.

 

Cum e viata in Qatar? Cat de stricte sunt regulile pentru stewardese?

La vreo 3 luni de la interviu, dupa ce am trimis toate analizele medicale pe care compania mi le ceruse, imi faceam bagajul pentru a ma muta in desert, ca sa lucrez printre nori… Ajunsa in Doha, compania m-a readus cu picioarele pe pamant dupa ce ne-au fost prezentate toate regulile pe care trebuia sa le respectam cu sfintenie. Trebuie sa recunosc ca pe majoritatea le cunosteam deja de la interviu, dar cateva dintre ele le auzeam pentru prima data. Nu stiam de exemplu ca in timpul trainingului, nu aveam voie sa iesim din locuinte dupa ora 22:00, sau ca vom avea camere de filmat la intrarea in cladire, sau ca usa funtioneaza cu sisteme de identificare a legitimatiei (asta ca sa verifice la ce ora ieseam sau intram in cladire).

Cateva dintre regulile pe care le-am aflat inca de la interviu: trebuia sa fim in casa cel mult la ora 03:00 (indiferent daca urma o zi libera sau nu), sa fim in casa cel putin cu 12 ore inainte de urmatorul zbor, fumatul interzis chiar si in timpul liber, era interzis sa avem carne de porc sau alcool in casa (se faceau chiar si verificari aleatorii cand nu era nimeni acasa), dupa ora 22:00 vizitatorii de sex opus trebuiau sa paraseasca cladirea (indiferent de gradul de rudenie), daca vroiam sa plecam din Qatar in zilele libere sau in concediu era obligatoriu sa avem un permis de iesire emis de companie, care se obtinea usor, dar era mult de asteptat la coada, asta in cazul in care nu aveai scrisoare de avertizare.

Daca aveai o avertizare, nu mai aveai dreptul la permis de iesire in zilele libere (lucru pe care l-am aflat dupa ce am primit si eu o scrisoare de avertizare). Scrisoarea de avertizare se putea primi din mai multe motive, de exemplu eu am primit-o pentru ca nu am ajuns la timp in Doha din concediu, pentru ca se anulase zborul cu care ar fi trebuit sa ma intorc din cauza vremii. A fost un motiv destul de intemeiat daca e sa il compar cu alte motive ridicole pentru care alti colegi au fost sanctionati sau chiar concediati (cum ar fi o poza postata pe facebook a unui baiat cu doua fete in brate). Regulile erau multe, stricte si absurde, dar cu toate astea m-am indragostit de jobul pe care il aveam. Dupa 1 an de zbor am incercat sa numar cate orase vizitasem pana la momentul respectiv si am ajuns undeva pe la 80.

Am intalnit oameni deosebiti cu care am legat prietenii ce rezista chiar si acum si m-am distrat ca nicaieri altundeva in cluburile din Doha (caci da, erau cateva cluburi pe care le umpleam tot noi, insotitoarele de bord de la Qatar Airways), care bineinteles se inchideau la ora 03:00, ca un reminder pentru noi ca trebuia sa fugim spre casa. Daca intarziam peste ora 03.00, erai concediat. Eram tot timpul tinuti in tensiune si cred ca asta ne facea sa ne distram mai mult atunci cand aveam ocazia.

 

De ce ai plecat de la Qatar?

Nu as recomanda nimanui sa lucreze pentru Qatar Airways, dat fiind faptul ca exista si alte companii aeriene care ofera conditii mai bune si nu impun reguli privind viata personala a angajatilor, dar cu toate astea pentru mine ramane o experienta de neuitat. Dupa 1 an si jumatate de zbor, m-am saturat de regulile lor, am demisionat si m-am intors in tara cu gandul ca nu voi mai munci niciodata intr-o tara musulmana.

Nu aveam de unde sa stiu ca zborul creeaza dependenta. M-am convins de asta la cateva luni de la intoarcerea in tara, cand mi se parea ca locul meu nu era acolo, nu imi convenea nimic si imi era un dor nespus de zbor. Asa ca, am decis sa imi incerc din nou norocul, alegand tot drumul spre Orientul Mijlociu, pentru ca ei ofera cele mai bune conditii de job. In noiembrie 2011, se faceau recrutari la Bucuresti pentru Emirates si pentru Etihad la diferenta de cateva zile, asa ca am mers la amandoua.

Este o diferenta destul de mare intre interviul pentru Qatar si cel pentru Emirates sau pentru Etihad, dar diferenta tine mai mult de modul lor de organizare, caci rolul candidatului este acelasi, ei cautand aproximativ aceleasi tipuri de persoane. De asemenea testul de engleza mi s-a parut mult mai usor la Qatar comparativ cu cele de la Emirates sau de la Etihad. Emotiile au fost chiar mai mari decat inainte, pentru ca acum si dorinta de reusita era mai mare, vrand sa ma intorc la ceea ce imi placea si imi era dor sa fac.

La Etihad am ajuns pana la interviul final, unde am facut o gafa spunand un lucru negativ despre fostul meu angajator (Qatar Airways) si cred ca acesta a fost unul dintre criteriile pentru care am fost respinsa, insa am fost acceptata la Emirates, ceea ce a fost perfect pentru mine!

 

Plusurile si minusurile vietii de stewardesa?

Daca mi-ai fi pus intrebarea asta cat inca zburam, cu siguranta ti-as fi dat alte raspunsuri si ti-as fi zis mult mai multe minusuri. Chiar daca este un cliseu, frumusetea acestei meserii consta in faptul ca ai sansa sa vizitezi lumea, sa ajungi in locuri in care ti-ai dorit mereu sa ajungi, sau in tari de care nici nu stiai ca exista, sa mananci mancarea traditionala in tara respectiva, sa mergi cu transportul in comun si sa vezi exact cum traiesc oamenii de acolo.

Partea proasta este ca ti-ai dori sa impartasesti toate aceste experiente cu cineva apropiat, dar din pacate vei fi mereu cu colegi pe care cel mai probabil i-ai cunoscut pe zborul inspre acea destinatie, de asta in pozele pe care le-am facut in destinatiile vizitate, sunt fie singura, fie cu oameni al caror nume nu mi-l mai amintesc.

 

Cum arata viata ta in Dubai?

Nici in Dubai n-o duceam rau in zilele libere. Pe langa faptul ca nu aveam de platit cazare, cheltuieli sau transport inspre locul de munca, am avut norocul sa stau tocmai in centrul Dubaiului, la 10 minute de mers pe jos de Burj Kalifa. In fata cladirii mele era complexul “Emirates Towers”, unde printre alte cateva hoteluri de lux din Dubai, aveam intrare gratuita la sala, sauna, piscina, dar si discounturi, doar pentru ca faceam parte din echipajul de zbor al companiei Emirates.

Chiar daca pare o viata rupta dintr-un film, exista si o parte mai intunecata pe care o poti intelege doar atunci cand esti acolo. Atunci cand vine Craciunul si ti-e dor de cei de acasa, dar tu esti pe un zbor dus-intors spre Bangladesh, cand se casatoreste cea mai buna prietena a ta, dar tu nu poti sa fii acolo pentru ca nu ai primit concediul pe care l-ai cerut tu, verisoara ta e proaspata mamica si pe cand apuci tu sa il vezi, bebelusul ei umbla deja in picioare, dar cel mai trist este cand cei dragi tie au un necaz si tu nu poti sa fii acolo. Sunt lucruri inevitabile, care nu asteapta pana te intorci tu acasa. Dupa ce treci prin cateva etape de acest gen, incepi sa simti mai tare oboseala de dupa zbor, sa te ingrijoreze mai rau faptul ca pielea ti se usuca, iti cade parul si faci vergeturi din cauza conditilor din avion, incepi sa iti doresti mai mult zile libere decat destinatii noi, ca sa poti pleca acasa.

 

Cand te-ai decis sa pleci de la Emirates?

Cu toate ca Emirates mi-a oferit conditii mult mai bune decat Qatar Airways, incomparabile as putea spune, dupa 2 ani am decis din nou sa o iau din loc si sa ma intorc acasa definitiv. De data asta aveam si un motiv mai intemeiat, urma sa ma marit cu cel care m-a asteptat acasa in tot acest timp cat eu mi-am trait visul hoinarind prin lume. Intre timp ne-am casatorit, ne-am luat si un catel si deocamdata planuri de „zburatoare” nu mai am, dar niciodata nu spun “niciodata”.