Daca e marti, e o poveste de pe zbor. Astazi m-am gandit sa va scriu despre una dintre destinatiile in care am zburat cel mai des, pe vremea cand lucram la Emirates. Inca din prima luna de zbor, am primit extrem de des pe roster, zborul DXB-LHR sau DXB-LGW. Nu e mare diferenta intre cele doua, pentru ca e vorba, de fapt, de Londra.

Emirates opera in jur de 8-9 zboruri pe zi la Londra, cu diferite tipuri de aeronave (A380, B777 sau A340), in cele doua mari aeroporturi ale capitalei: London Gatwick si London Heathrow.

In total, cred ca am zburat de vreo 20 de ori in capitala Regatului Unit, asa ca pot sa trag niste concluzii legate de felul in care se desfasurau cursele.

Zborul din Dubai pana in Londra dura in jur de 7 ore si jumatate, timp in care munceai “de iti sareau capacele”. Era unul dintre cele mai obositoare zboruri pe care le puteai avea. Avioanele erau mereu pline, iar englezii sunt niste pasageri aparte, care vor din toate, dublu. Pe langa cele 2 servicii principale (mic-dejun, pranz sau cina), intotdeauna ii mai serveam si cu ceai si cu biscuiti. Pe langa asta, barurile erau aproape goale la aterizare, dar, din fericire, nu erau pasageri scandalagii. Bautura lor alcoolica preferata este Gin & Tonic, iar desertul preferat, Scones (sunt niste mini-prajituri, calde). Bineinteles, faceam in jur de 30 de ibrice de ceai negru pe parcursul cursei, pentru ca beau cate 2-3 cani, fiecare.

In clasa Economy, lucram 8 stewarzi, pentru aproximativ 300 de oameni. Mai mereu, aveam probleme in intelegerea accentului lor si ajungeam sa presupunem ceea ce ne cer, pentru ca vorbeau o engleza pura, britanica, destul de dificila pentru cei care nu sunt nativi. Mai rau decat pe un zbor de Londra, era doar zborul de Glasgow (Scotia), unde chiar vorbeau limbi „straine”.

Destinatia in sine este foarte buna pentru shopping si vizitat. Chiar daca veneai obosit dupa zbor, mai mereu ieseai in oras, mai ales daca vremea era buna. Desi layoverul era de doar 24 de ore, aveai timp mereu sa vezi Big Ben-ul, Palatul Buckingham, sa te plimbi pe Tamisa, sa faci poze la London-Eye sau sa “admiri” romanii de pe pod, de la Westminster, care incercau sa pacaleasca turistii cu jocuri gen alba-neagra.

Alocatia era buna, si diferea de la un zbor la altul, insa cu aproximativ 60 de lire (cat primeam pentru acest oras), iti faceai toate poftele pe parcursul celor 24 de ore. Iarna, cand te plimbai mai putin prin oras si muzee, banii din alocatie puteau fi “investiti” intr-unul din magazinele lor de fashion & home.