Dupa Jurnalele de vacanta, revenim la obisnuitul Jurnal de calatorie care astazi ne duce catre Maroc. Emirates zbura in cel mai mare oras al Marocului, Casablanca, zilnic. Zborul EK 751 (DXB-CMN) era operat cu B777 si era una dintre cursele dificile, cautate in principal de marocanii din companie care aveau ocazia sa petreaca 24 de ore acasa, cu familia.

Boardingul era cea mai dificila parte a zborului. Mai mereu avioanele erau pline si pasagerii aveau multe-multe bagaje. De cele mai multe ori trebuia sa mai trimitem din valize in cala, spre nemultumirea celor din avion. Nemultumiti erau pasagerii cam pe tot parcursul zborului, experienta mea cu marocanii fiind una destul de ciudata: mai mereu, pe zboruri, se luau la cearta. Fie fiindca aveau ceva de impartit, fie pentru ca erau impulsivi sau obositi, fie fiindca pur si simplu era in natura lor, le sarea tandara din orice. Marocanii si tunisienii se aseamana in comportament si deseori trebuia sa fim foarte atenti cu felul in care comunicam cu acestia, tinand mereu cont ca e vorba de o cultura total diferita de a noastra.

Service-ul de la bord nu era foarte dificil, fiindca multi dintre ei nu consuma alcool si-atunci terminam repede de impartit mancarea si bautura. Totusi, acestia vroiau mereu cate ceva: biscuiti, cafea, ceai, apa, suc..etc.

Prima mea calatorie in Maroc a fost cand aveam 9 ani. Am ajuns atunci si in Agadir si in Casablanca. Am si-acum prieteni dragi de acolo si vorbim saptamanal. Totusi, experienta din Casablanca din 2012, pe vremea cand eram stewardesa Emirates si am ajuns din nou in capitala Marocului, nu a fost la fel de frumoasa ca cea de acum 20 de ani. Aeroportul e extrem de aglomerat si plin de oameni inarmati. Verificarile sunt facute la sange si domneste o stare de nesiguranta.

In oras, traficul e infernal. Mizeria e la ea acasa pe strazile inguste si pline de gropi. Totusi, cand ajungem la hotelul de 5 stele, parca intram intr-o alta lume. E deja evident ca nu prea exista clasa de mijloc, fiindca pe strazi oamenii circula fie in masini scumpe, fie pe jos, desculti.

Hotelul, cu cateva zeci de etaje, ofera o priveliste dezolanta a orasului care arata ca dupa un bombardament. Totusi, in departare, se vad zone elegante, zone de plaja, moschei. Sunt convinsa ca in Casablanca e mai mult de atat, asa ca, alaturi de alte 2 colege curajoase, decidem sa iesim sa vizitam, chiar daca layoverul e de doar 24 de ore. La urma urmei, filmul clasic Casablanca prezenta un cu totul alt oras…

Cei de la receptie ne cheama un taxi si in doar 30 de minute, plecam la drum. Prima oprire: Moscheea Hassan II. Un loc rupt de oras, situat in mijlocul apelor, elegant si plin de mister. E locul lor plin de istorie, pe care il putem vizita doar daca avem o tinuta adecvata stilului islamic.

Am mai vazut moschee, doar am locuit in Dubai, insa aceasta e chiar deosebita.

A doua oprire: Moroccan Museum si Moroccan Mall. Am petrecut cam jumatate de zi in oras, la moschee, cumparaturi si muzeu, insa in fiecare moment, oamenii ne-au privit ciudat, fiindca eram 3 fete singure, occidentale. Am incheiat vizita cu o plimbare pe plaja insa nu inainte de a incerca o masa traditionala, la un restaurant recomandat de cativa colegi din oras.

Am gustat faimosul Cous-Cous si Pui cu ardei si lamaie, specialitati marocane, si am baut ceai marocan. Ne-am intors apoi la hotel, unde ne-am odihnit restul layoverului.

Concluzia? Casablanca nu se compara cu statiunile turistice traditionale din Maroc. Nu are eleganta si siguranta oferite de Agadir sau Marakesh, insa merita vizitat, fiindca aici poti intelege ce inseamna de fapt viata intr-o tara araba, nealterata de occidentali.

Zboruri line!

Sursa foto: Wikimedia