Pe Andreea am cunoscut-o la Wizz Air, in 2010. Am fost colege de grupa, de „suferinta”, in timpul trainingului si am purtat uniforma roz in aceeasi perioada. Din primul moment am retinut-o fiindca avea un zambet molipsitor, care s-a dovedit a fi reteta succesului in cariera de stewardesa. In 2012 am luat drumul Orientului, eu la Emirates, ea la Etihad. Si, iata ca dupa aproape 5 ani de zbor, Andreea a acceptat sa ne dezvaluie cateva dintre secretele care au ajutat-o in aceasta meserie si sa demonstreze ca iti poti incepe cariera in aviatie si dupa 30 de ani! Sfaturile ei ii pot ajuta pe cei la inceput de drum, asa ca iata mai jos unul dintre cele mai sincere interviuri CAS!

1.Cum si cand ai realizat ca vrei sa ajungi stewardesa? Cand ai inceput acest domeniu, nu se stiau foarte multe detalii despre acest job.

La inceputul verii lui 2010 am calatorit la Roma cu compania Wizzair, pentru un citybreak. Pe langa faptul ca am fost foarte incantata de serviciile oferite de aceasta companie low cost, le-am admirat pe stewardese tot zborul…erau foarte dragute, foarte zambitoare si aveau o prestanta aparte. Pe zborul de intoarcere, am remarcat ca una dintre stewardese era o tipa pe care am cunoscut-o in timpul facultatii, atunci cand am facut practica intr-un hotel din Bulgaria, pe perioada verii. Ajungand acasa, m-am gandit pentru prima oara ca mi-ar placea sa schimb complet domeniul de activitate care pe atunci era advertising si sa incep ceva total nou – o cariera in aviatie.

2. Ai ales Wizz Air doar pe baza zborului avut ca pasager?

Avand o experienta minunata cu compania Wizzair , am citit despre ea si am aflat ca este o companie la inceput de drum, ca personalul lor este format din oameni tineri si frumosi si ca ei sunt interesati sa recruteze oameni cu experienta in lucrul cu oamenii (customer service si nu numai) si nu in aviatie si ca odata ce ai trecut de interviu , ei iti ofera training si, ulterior, licenta de zbor, gratuit. Afland toate astea, am intrat pe site-ul lor si am aplicat pentru pozitia de insotitor de bord si…am uitat de ei. Surpriza a venit intr-o zi frumoasa de toamna cand, verificandu-mi e-mailul, am gasit invitatia lor pentru interviu.

3. Iti mai amintesti cum a fost interviul de recrutare? 

Au fost emotii multe, inclusiv inainte de interviu pentru ca, desi viata mea nu depindea de jobul asta, aveam un feeling bun in legatura cu tot ce se va intampla de atunci inainte si stiam ca asta trebuie sa fac, ca nimic nu este intamplator. A urmat interviul, imi aduc aminte si acum , in mare, tot ce s-a intamplat in ziua respectiva. A fost o zi lunga in care am trecut prin foarte multe stari : emotie, bucurie, stres, oboseala, speranta, admiratie samd. Eram foarte hotarata si sigura ca asta vreau sa fac cel putin pentru urmatorii ani asa ca m-am prezentat cat am putut de bine….clar lucrurile acestea au fost apreciate pentru ca am ajuns pana la ultima proba si am fost acceptata in companie. Au fost multi participanti , oameni foarte diferiti si mai mult sau mai putini potriviti pentru acest job.

4. Ai lucrat pentru Wizz aproape 2 ani. Care este parerea generala despre companie si colegi?

Experienta la Wizzair a fost extraordinara , eu am ramas numai cu amintiri si ganduri bune in legatura cu perioada petrecuta in aceasta companie. Oamenii erau minunati, fara exceptie (cel putin atunci, in 2010), conditiile de lucru erau bune iar cursele erau pentru mine aproape ca o iesire in oras , cu prietenii. Faceam totul cu drag si voie buna si nu imi aduc aminte nici macar un aspect negativ din acea perioada/companie.

5. Te-ai orientat apoi catre Etihad, unde ai zburat 3 ani. Cum a fost trecerea de la Romania la Orient?

La un an si ceva, aproximativ, o prietena buna, prietena care isi dorea cu orice pret sa se mute din Romania, m-a convins sa aplic si sa particip la un interviu al companiei Etihad. Desi nici nu concepeam sa plec de la Wizzair, am mers la interviu pentru prietena mea si de dragul experientei unui interviu la o companie din Emiratele Arabe Unite.
Interviul a fost , din multe puncte de vedere, asemanator cu cel pe care il sustinusem in toamna anului 2010, pentru Wizzair, doar putin mai greu si mai obositor. Desi nu imi doream sa plec de la Wizzair si din Romania, am facut tot posibilul sa ma prezint foarte bine la toate probele pentru ca eu sunt o fire foarte ambitioasa si cand fac ceva, trebuie sa fac bine.
Am ajuns pana la final , am trecut cu succes inclusiv de interviul final si….atunci a inceput aventura vietii mele! Pentru ca mi-a fost clar ca lucrurile s -au aranjat asa spre binele meu, am decis sa ma mut in Abu Dhabi. Am facut asta de una singura, fara sa cunosc pe nimeni (pentru ca prietena mea din pacate nu a trecut de interviul final).
Nu voi uita niciodata seara de sfarsit de iunie in care am coborit din avion in aeroportul din Abu Dhabi si am crezut ca valul de caldura sufocanta pe care l-am simtit, vine de la motoarele avioanelor. Asta a fost , cumva, lucrul pe care l -am suportat cel mai greu acolo: caldura din lunile de vara si clar, perioada Ramadanului.
Am zburat la Etihad 3 ani si ceva, perioada presarata in mare parte cu experiente minunate. Bineinteles ca au fost si lucruri si intamplari mai putin placute, au fost si emotii pozitive, dar si negative….au fost atat lacrimi de bucurie, cat si de tristete. Dar, Wow, experienta asta m-a facut alt om. Lucrul cu oameni de toate nationalitatile/culturile, atat colegi cat si pasageri, locurile vazute, prieteniile pe care le-am legat acolo, vacantele minunate in locuri in care nu as fi visat sa ajung vreodata, calmul si pozitivitatea cu care am invatat sa rezolv si privesc orice eveniment si multe alte lucruri, ma definesc perfect acum. Si nu as fi fost nici jumatate din ce sunt acum, fara toate acestea.

6. Ai intampinat probleme tehnice sau medicale pe zboruri? Ce moment ti-a ramas intiparit in minte din perioada in care zburai?

Din fericire nu am intampinat situatii foarte grave pe zboruri , nici tehnice si nici medicale. Bine, din punctul acesta de vedere, eu cred ca totul este subiectiv pentru ca tine foarte mult de persoana care se confrunta cu problemele respective. Eu sunt foarte calma, nu imi place sa exagerez si incerc sa vad mereu partea pozitiva a lucrurilor si sa nu ma las coplesita de probleme si lucruri negative. Evident ca am avut turbulente inclusiv severe mai ales pe zborurile spre Asia, bineinteles ca in 3 ani de zbor am avut si destule urgente medicale dar, din fericire, toate s-au terminat sau rezolvat cu bine.

7. Care erau destinatiile tale preferate cand zburai la Etihad?

Am avut ocazia sa vad atatea locuri minunate din lumea asta, incat nu cred ca pot face un top al celor mai frumoase locuri. Totusi, pot sa spun ca orasul meu de suflet este Sydney…acel oras are o vibratie pe care nu am simtit-o in niciun loc din lumea asta….tot ce vezi acolo este frumos, inclusiv oamenii, cladirile, natura. Este my dream city dar, din pacate, este mult prea departe de singurul loc care pentru mine este „acasa”. O alta destinatie minunata a fost pentru mine Filipine, atat Manila cat si insula Palawan, unde am fost in vacanta si a fost extraordinar. Filipinezii sunt extraordinari, sunt oameni buni si curati (cel putin in insule). Aici am admirat niste peisaje superbe si am trait, cumva, alaturi de localnici…As putea sa povestesc ore in sir si sa scriu zeci de randuri despre asta!

8. Ce te-a facut sa renunti la zbor?

Da, am renuntat la zbor in urma cu 3 ani. Nu imi vine sa cred ca au trecut deja 3 ani…Am facut asta pentru ca eu mi-am dorit si am stiut ca voi reveni in Romania si am vrut sa ma opresc cand inca imi era ok, cand inca imi placea ceea ce fac, sa zambesc mereu cand imi voi aminti aceasta perioada din viata mea. Urasc sa fortez lucrurile, sa fac lucruri doar pentru ca trebuie. Am stiut ca vor fi multe lucruri care imi vor lipsi si ca financiar nu imi va mai fi atat de bine si viata, cumva, nu va mai fi atat de lipsita de griji ca in Emirate dar, a fost decizia mea pe care mi-o asum si nu o regret.

9.  Crezi ca decizia este definitiva?

Nu stiu daca ma voi mai intoarce la zbor vreodata pentru ca eu mi-am dorit intotdeauna un business propriu, vis pe care am reusit sa il transform in realitate, dar pot sa spun ca nu stiu daca voi mai avea o perioada atat de plina ca perioada in care am zburat la Etihad. Acum mi-am deschis propria cafenea, M cafe, la metrou Unirea – Iesirea spre Hanul lui Manuc. Asa ca cine vrea sa bea o cafea cu iz de …stewardesa, ma gaseste acolo.

10. Sfaturi pentru cititorii Cum Ajungi Stewardesa?

Poate suna ciudat dar radiez de fericire cand aud persoane care vor sa plece in Emirate pentru o cariera in aviatie si am atatea sfaturi/ indemnuri pentru voi. Este foarte important sa aveti curajul sa incercati, sa nu va fie frica de nou, sa iesiti din zona de confort, doar asa veti progresa. Timpul trece repede, din ce in ce mai repede, iar dupa 33 ani chiar nu il mai poti opri si efectiv nu il mai simti! Traiti, faceti ce simtiti ca este cel mai bine pentru voi, nu ascultati de nimeni ci doar de voi. Niciodata nu este prea tarziu pentru aceasta cariera/experienta, eu am plecat in Emirate la 30 de ani si aveam si colege noi de 40 de ani! Calatoriti, plimbati-va, cunoasteti oameni noi, acestea sunt experientele care conteaza cu adevarat….lucrurile si banii isi pierd stralucirea imediat cum le obtii !

Multumim pentru acest interviu sincer, Andreea, si ne bucuram ca ai acceptat sa ne spui povestea ta!