Alexandra si-a implinit, la doar 19 ani, un vis arzator – acela de a zbura ca stewardesa. A devenit cea mai tanara insotitoare de bord si a doua romanca din compania germana Air Berlin iar acum poarta cu mandria uniforma peste tot in lume. Dupa un training greu si obositor, a obtinut licenta de zbor si a acceptat sa ne povesteasca despre reusita ei.

1. Cum si cand ai realizat ca vrei sa ajungi stewardesa? E un vis pe care il aveai de cand erai copil sau ti l-ai descoperit mai tariu?

La 19 ani imi văd visul cu ochii! Ma consider o persoana norocoasa, iubita și împlinita la o vârsta atât de frageda! De când eram mică, atunci când mergeam in vacante cu părinții mei mereu admiram pe aeroport acele „doamne” îmbrăcate cu uniforme după care întorceai capul, acele doamne care lasău miros de parfumuri scumpe, și nu in ultimul rand, acele fețe minunate pline de energie și caldura. De atunci visam ca vreau sa ajung ca și ele,sa fac meseria asta!  Bineînțeles ca atunci când ești copil îți dorești multe lucruri dar nu știi ce presupune aceasta meserie, și cat de greu sau ușor poți ajunge ceea ce visezi!

Au trecut anii,și tatăl meu călătorea foarte mult iar eu îl stresam cu întrebările despre cum arătau stewardesele, ce înălțime aveau, cât de slabe erau etc. Imi aduc aminte ca acum câțiva ani,ca sa ajungi însoțitoare de zbor, trebuia sa îndeplinești câteva cerințe, cum ar fi de pilda inaltimea(nu era atât de permisiv ca acum),trebuia sa cunoști mai multe limbi straine, sa ai o silueta frumoasa etc. Credeam ca nu voi reuși pentru ca îmi era frica ca nu ma încadrez la înălțimea cerută de companii (înălțimea mea este de 1,64 cm).

In ultimul an de liceu eram foarte nehotărâtă in legătura cu viitorul meu, eu pana in al doilea semestru voiam sa plec la Berlin sa studiez pentru ca in Aprilie am fost cu părinții mei câteva zile in vacanța și m-am îndrăgostit iremediabil de orașul acela, și am zis ca aici vreau sa vin sa studiez, apoi tatăl meu vroia sa fac limbi străine la Viena, dar eu in continuare nu eram hotărâtă 100% ce voi face mai departe! Toti din jurul meu știau ce o sa facă și eu luasem decizia ca nu o sa fac ca și ei, ci va trebui sa găsesc ceva pana ce voi da bacalaureatul! Pana la examen am zis așa mai in gluma ca Ok, vreau sa fac jobul asta, și aici revin și spun, ca încrederea sa devin însoțitoare de bord pentru mine era de 30%, fiindca știam ca nu este atât de ușor!

La terminarea liceului am aplicat la compania Germania, iar ei m-au intervievat la telefon și au decis sa vin la interviul final la Bremen,care a avut loc pe 5 Septembrie! Asa am ajuns special in Germania pentru compania aceasta, dar din motive ce tineau de experienta mea (nu aveam niciun fel de experienta) și-au recrutat oamenii mai in vârsta dar cu experiența chiar și de 15 ani la companii mari! De acolo am plecat foarte dezamagita încât am spus ca eu nu mai vreau sa mai aud de aceasta meserie si chiar nu mai doresc sa zbor niciodată cu avionul! Am plecat spre Berlin,m-am stabilit singura acolo, m-am înscris la facultate dar tot nu era ceea ce voiam cu adevărat! Mama ma tot ruga de la mii de kilometri sa aplic, sa nu ma dau bătută ca nu se știe niciodată, așa ca am fost anunțată de ea ca Air Berlin are casting in Berlin in Octombrie, m-am prezentat si de data aceasta nu am mai avut emoții!
2. Cum a fost interviul de recrutare la Air Berlin?

Am ajuns la interviu, unde am fost întâmpinată de mai multe persoane de la companie și fiecare candidat a primit un număr și a trebuit sa completeze o foaie cu datele personale, informatii despre inot, tauaje, etc. Pe fokaia aceea mai erau trecute 3 probe unde era desenata câte o căsuța unde scria passed sau failed. Prima proba a fost cea de limba engleza, a doua despre cultura generală și ultima – interviul final cu angajatorul, in limba germana.

Vreau sa menționez, interviul a început la ora 9.00 și eram in jur de 20-25 de persoane și pe masura ce trecea timpul, hotelul unde se ținea recrutarea devenea tot mai plin. Proba la limba engleza a fost ușoară după tot ce auzisem și citisem la alte companii, și anume sa citesc un text in fata a doi recrutori și sa îl explic in germana, plus alte întrebări din partea lor: „cum de știu de companie și ce anume cunosc (cine este șeful,in ce an a zburat primul avion și ce destinație a avut, etc.),bineînțeles ca totul in limba engleza!

A fost bifat pe foaie ca am trecut apoi am intrat in a doua camera la alte doua persoane unde a urmat a doua proba. Am tras o carte și pe Cărticica aceea erau 6 întrebări legate de Europa – anumite capitale, la ce mari are ieșire Germania și despre cunostiinte generale, sa spun anumiți președinți, ce înseamnă Uragan – sa explic in termeni metereologici – iar la final sa arat pe harta tot ce am spus.

Ultima proba, și cea mai grea,  a fost interviul final in limba germana cu Șefele de baza- stewardese unde mi s-a părut ca a durat o eternitate pentru ca după ce m-au lăsat sa spun de ce vreau sa lucrez la Air Berlin, mi-au spus și dezavantajele jobului cum ca nu e atât de roz, ca de multe ori vor exista situații in care nu o sa dorm la cele mai scumpe hoteluri, ca o sa am parte de colegi și pasageri mai puțin prietenoși și alte lucruri. După 15 minute de discutii am ieșit cu o diploma și multe alte acte pe care trebuia sa le trimit a doua zi prin posta catre ei! Am așteptat 2 săptămâni iar când am ajuns acasa am primit un plic imens cu toate actele si ce mai trebuia sa semnez iar intr-o săptămâna trebuia sa încep antrenamentele la ei timp de 8 săptămâni!

Vizita medicală a fost finalizata rapid și așa am ajuns in prima zi la cursuri unde mi-am cunoscut colegii! Antrenamentele s-au tinut, primele 3 săptămâni, lângă aeroportul Tegel, la sediul lor unde am invatat cum sa facem service-ul, sa știm cum sa ne comportam cu toate naționalitățile, am fost diminețile pe aeroport sa vedem avioanele și sa învățam cat mai multe despre ele. A urmat apoi  trainingul de la sediul de lângă aeroportul Schonefeld unde și acolo a fost multă munca, am invatat intr-un timp atât de scurt multe informatii utile, am avut teste in fiecare săptămâna, teste la care trebuie sa ai rezultatul minim 90%, altfel trebuia sa părăsești cursul. Aveam săptămâni in care dădeam câte 3 teste diferite iar majoritatea au fost in limba engleza și restul in germana! Am făcut multă practica in simulatoare, am invatat sa stingem incendii, am avut antrenamente de înot, a trebuit sa știm sa construim un acoperiș pe o barca, sa salvam pasageri din apa, etc. Tot ce tine de obtinerea unei licente de zbor. La final, am plecat la München unde am avut parte de un hotel excepțional timp de 10 zile și am făcut cursurile intr-un simulator. Acolo ne-am specializat in situații de urgenta, am invatat procedurile in cazul turbuletelor și cum deschidem/inchidem ușile avionului.

 

3. Urmeaza, deci, sa zbori pentru compania Air Berlin. Crezi ca iti va fi usor in noul job? Ce „probleme” te astepti sa intampini?

Da, fac parte din echipa Air Berlin și sunt cea mai tanara stewardesa, a doua romanca (mai am un coleg insotitor de bord, tot din Romania) și asta ma face sa fiu și mai mandra de mine, ca la o vârsta atat de mica sa sparg gheata la o companie destul de importantă, care are parteneriat si cu Etihad. Primul meu zbor este in insulele Canare, apoi München, și foarte mult pe partea Scandinaviei, Peninsula Iberica cu Tenerife, Madeira, Madrid, dar și zboruri absolut normale catre Budapesta, Praga etc. Astept sa-mi primesc pe luna Februarie programul, poate am norocul sa văd Dubaiul și Egiptul.

Sunt conștienta ca este puțin mai greu pana te obișnuiești cu orele și cu zborurile. Sper sa nu mi se întâmple situații neplăcute când sunt la bord, dar nu exclud lucrul acesta. Când ești stewardesă trebuie sa fii pregatita pentru orice și am fost bine instruită încât sa pot rezolva orice lucru neplacut!

Un lucru foarte greu pentru multi este bineînțeles, dorul de casa! De când am luat decizia sa plec din țara mi-am asumat asta și știam ce înseamnă. Insa mereu stiu ca am acele persoane lângă mine, in suflet. Singurul lucru pentru care as reveni mai des acasa ar fi pentru bunica mea și pentru câteva baruri restaurante bune din Brasov, sa ma relaxez ca atunci când eram copil la ski – in Poiana Brasov – atunci când nu pot fi in stațiunile din Franța, Italia sau Austria! Curand totul se va aranja frumos si persoanele care momentan nu sunt cu mine aici îmi vor fi aproape si ma vor susține așa cum au făcut-o si pana acum! Vreau sa multumesc prietenului meu și familiei mele care m-au ajutat atât de mult și care mereu m-au susținut. Cred ca, de fapt, asta a fost reteta succesului meu!

4. Ce crezi ca a contat la interviu? Ce a facut diferenta intre tine si ceilalti candidati?

La interviu a contat foarte mult limba germana, pe care eu am invatat-o de la 3 ani si dorința pe care o ai atunci când lupți pentru ceea ce îți dorești și la care ai visat!

5. Sfaturi pentru cei care isi doresc o cariera in domeniu?

Sfatul meu pentru toți cei care își doresc sa ajungă însoțitori de zbor si sa vadă lumea, este sa nu renunțe, sa încerce de oricate ori este nevoie și sa nu se dea bătuți! „Toate visurile noastre pot deveni realitate – dacă avem curajul să le îndeplinim.”

Multumim, Alexandra, pentru interviul sincer si iti uram Zboruri line in uniforma Air Berlin!