Ca in fiecare duminica, astazi calatorim virtual intr-o destinatie noua, alaturi de Andra, stewardesa Etihad. Ajungem, deci, in Chennai, India, acolo unde Andra a petrecut un layover diferit. Iata, mai jos, povestea ei. Pe Andra o puteti urmari pe Instagram, pe contul ei: @andra_went_traveling.

„Zboara cu mine…in Chennai,

Etihad opereaza zilnic zboruri catre 11 locatii din India asa ca aproape toti cabin crew au ajuns acolo cel putin o data. Dupa multe zboruri dus-intors catre aceasta tara, am avut surpriza sa vad in roster si un layover. Pe timp de toamna-iarna din cauza curentilor si a rutei operate, zborurile sunt mai lungi si astfel unele primesc layover (mai ales zborurile de noapte).
Pasagerii sunt destul de dificili. Imbarcarea se desfasoara incet mai ales pentru ca:
– sunt aduse multe bagaje, chiar si 4/pasager;
-sunt multi bebelusi carora trebuie sa le dam centuri speciale;
-o parte din batrani asteapta sa fie condusi la locul lor in scaun cu rotile;
-unii membri de familie nu primesc locuri alaturate si trebuie sa rugam alte persoane sa se mute.
Zborul nu este usor nici pe partea de service. Multi comanda mancare speciala atunci cand cumpara biletul. Am avut un zbor pe Airbus 320 (cu 120 de locuri in economy) unde 103 pasageri cerusera mancare speciala. In general aceste tavi sunt servite separat inainte sa iesim cu cartul in cabina, insa pe zborurile catre India si US se face exceptie. De multe ori multi dintre pasageri vor aceeasi optiune din meniu… fie cea vegetariana, fie pui. Dupa ce ramanem fara acel fel de mancare trebuie sa ne descurcam cu ce ne-a ramas in cart astfel incat toti pasagerii sa fie multumiti chiar daca nu au primit prima lor optiune.

Am avut si cateva zboruri catre India care au decurs neasteptat de bine, printre care si cel catre Madras/Chennai. EY 238 a fost un zbor de 4 ore 30 si layover de 23 de ore. Am ajuns la hotel dimineata si la ora 14:00 m-am intalnit cu doi colegi pentru a vizita orasul. Am avut noroc ca cineva de la receptie ne-a spus ca templul la care ne doream sa mergem se deschide abia la ora 16:00. Dupa ce am vizitat mall-ul de langa hotel, ne uitam toti dupa un taxi. Un tuk tuk a oprit langa noi iar soferul a zis ca ne duce el pentru 1500 indian rupee. In Asia prefer oricand sa calatoresc in tuk tuk decat cu taxi, asa ca am plecat cu el. Ajunsi la templu, am vrut sa ii platim cursa dar a insistat sa ne astepte pentru a ne duce si inapoi. Nu stiam cat dureaza vizita noastra si nu avea rost sa platim in plus ca el sa ne astepte in timp ce erau atatea tuk tuk pe strada. A spus ca nu ne costa nimic in plus, ba chiar s-a oferit sa ne fie ghid.

Templul Vadapalni construit in 1890 era folosit la inceput ca si loc pentru oficializarea nuntilor iar in prezent este folosit ca loc de rugaciune. La intrare ni s-a spus ca nu putem intra incaltati asa ca am lasat toti papucii langa templu, in locul unui jeton numerotat. Localnicii erau imbracati foarte colorat: galben, portocaliu, rosu. Femeile purtau sari, iar barbatii camasi largi. Afara ea foarte cald iar cimentul ne ardea picioarele asa ca ne asezam din cand in cand la umbra. Langa templu femeile vindeau flori si fructe… daruri pentru zei. „Ghidul” nostru a sugerat sa intram in templu unde se faceau rugaciuni insa localncii ne-au spus ca turistii nu au voie acolo.

Soferul a insistat apoi sa ne duca la plaja. Vazusem pe internet cateva poze iar plaja nu parea un loc atractiv insa am decis sa mergem si acolo pentru ca era inca devreme. Am intrebat soferul cat ne va costa sa mergem la plaja. Ne-a raspuns foarte vag „nu conteaza, cat vreti voi/ca inaine”.

Plaja era murdara si mirosea foarte urat. La mal erau multi crabi iar un localnic a spus ca cei iesiti din apa sunt „otraviti de la poluare si au iesit sa moara”. Eram singurii turisti, in apa erau doar cateva persoane… deci pentru noi nu era o vizita tipica la plaja.
In drum spre hotel am oprit la un magazin cu suveniruri unde se vindeau sari, covoare lucrate manual, statui sculptate in lemn si bijuterii cu pietre pretioase.

Ajunsi la hotel, vroiam sa ii dam soferului 5000 de rupee:
1500 mall-templu
1500 templu-plaja
1500 plaja-hotel
500 bacsis.

Ne-am trezit ca el se astepta ca fiecare sa ii dam cate 4500 rupee (45£). „V-am plimbat toata ziua, v-am asteptat la templu”. Toata ziua insemnand vreo 4 ore si noi am verificat mereu cat cere pe drum si ne-am asigurat ca la inceput ceruse 1500 pentru toti 3. Se intampla ca in unele destinatii soferii sa incerce sa pacaleasca turistii insa am lasat 5000 si am plecat fara sa mai stam la discutii.
Street food cu mancare picanta, nuci de cocos portocalii, oameni saraci care merg desculti, femei cu par lung impletit, care au pudra rosie in frunte si poarta multe bratati de aur, tuk tuk, copii care alearga printre masini, caini fara stapan care dorm la umbra, haine colorate cu paiete, India pentru o zi.

Nu pot spune ca am avut parte de un „culture shock” cand am ajuns acolo. Atat in Anglia unde am locuit 4 ani, cat si in UAE sunt foarte multi indieni. Am avut ocazia sa port haine traditionale de cateva ori si sa mananc mancare indiana, in Abu Dhabi am mers la un festival Holi, vazusem deja tigrii bengalezi si elefanti. As fi vrut in schimb a ajung la Taj Mahal ori sa vad mai multe locuri din natura. Ramane pe alta data.”

O experienta inedita in Asia, alaturi de Andra. Multumim si zboruri line!