Daca e duminica, este un nou episod al rubricii Jurnal de Bord, alaturi de Andra, stewardesa Etihad. Astazi, Andra ne povesteste cum se desfasoara un layover Etihad in Filipine. Sunt foarte curioasa cum a „simtit” aceasta calatorie, fiindca pentru mine, Manila era un layover foarte reusit, pentru ca aveam parte de cele mai bune sesiuni SPA si masaje ieftine.

„Zboara cu mine in…Manila,

Am zburat in Manila de 5 ori, iar primul zbor a fost chiar unul din cele trei supy (zboruri de familiarizare, primele dupa training). Profilul pasagerilor aste acelasi ca pentru destinatii precum Vietnam. Pasagerii sunt tacuti, respectuosi, merg acasa rar deci au multe bagaje, toti sunt foarte fericiti ca isi vor vedea familia si adora ciocolata calda.

Inainte de primul zbor, incercam sa ma documentez cu privire la ce pot face in fiecare destinatie din roster. Desi Filipine are zone incredibile precum Cebu si Palawan, cunoscute pentru snorkelling si inotat cu rechini-balena, acestea erau prea departe de Manila. In majoritatea layoverelor, cabin crew isi petreceau tot timpul la saloane de masaj, manichiura, vopsit (unde preturile erau mult mai mici decat in alte tari iar staff-ul era priceput ), ori la piscina.

In al treilea layover am decis ca era timpul sa vizitez ceva in afara orasului, daca aproape de hotel nu era nimic interesant de facut. Stiam de la alti crew despre o excursie la vulcanul Taal, insa in acea zi o colega a sugerat sa mergem la cascada Pagsanjan. Multi dintre noi nu stiam de acest loc asa ca 7 din crew am decis sa mergem acolo, lasand turul spre Vulcan pentru alta data.

Am sunat o firma care se ocupa de excursii, am negociat pretul iar a doua zi la 7 dimineata ne-au luat de la hotel. De unde eram cazati, pana la punctul in care incepeam excursia cu barca, drumul dura aproximativ 3 ore. Am oprit langa un Starbucks sa schimbam bani si sa cumparam cate ceva pentru drum. Eu si inca o colega am fost primele inapoi. Soferul a spus ca avem wifi in masina daca dorim. Am decis sa lasam telefoanele de-o parte… si sa nu le spunem colegilor de wifi pana la intoarcere.

Asa ca in loc sa stam cu nasul in telefon…Facebook/WhatsApp/Instagram…ne uitam pe geam si ne minunam vazand prima data pomii in care cresteau mango si banane, casele de la tara, masinile vechi. Acolo locuiau oameni simpli dar fericiti.
Ajunsi la punctul de pornire, am lasat lucrurile la vestiar si am primit cate o vesta de salvare. Urma plimbarea cu barca, cam o ora-o ora jumate pana la cascada principala. Pe drum admiram peisajul si aerul curat. In apa se vedeau pesti si broscute testoase. Femeile spalau rufe la mal, in timp ce barbatii pescuiau iar copiii faceau baie in apa. Toata lumea ne saluta. Copiii erau cei mai fericiti, inotand inspre noi sa dam noroc si sa ne intrebe ce facem.
Pe alocuri nivelul apei era foarte scazut, iar cei doi ghizi coborau din barca si o impingeau printre pietre. Am ajuns mai tarziu pe un rau intre stanci. Afara era foarte cald, soarele ardea. Nici nu ne trecuse prin cap ca ne-ar trebui crema cu protectie solara. Incepeam sa ne inrosim toti pe partea din fata. In sfarsit eram intre stanci care mai tineau umbra. Din cand in cand se vedeau cascade mai mici. Peste tot zburau libelule albastre. Regasisem fericirea copilariei… cand te bucuri din lucruri marunte.

Ajunsi la cascada Pagsanjan, am trecut din barci pe o pluta din lemn. Doi oameni trageau pluta spre cascada cu ajutorul unei funii si astfel am trecut pe sub cascada, intr-o mica pestera aflata dupa. Greutatea apei ne-a luat pe toti prin surprindere. Ne-am dezmeticit cand am ajuns in pestera, unde am si inotat cateva minute insa curentii erau destul de puternici. Iar prin cascada si inapoi in prima barca. Ne-am uscat pe drum… din cand in cand chiar mai aruncam niste apa in barca pentru ca soarele ardea prea tare. Ghidul a spus ca am fost norocosi, vremea fiind favorabila excursiei. In curand urma sezonul ploios, in care traseul era inchis pentru turisti.

Pranzul era inclus si dupa atatea ore pe drum, toti eram cu gandul numai la mancare. Atunci am vazut pentru prima data bananele mici asiatice, din care am mancat cu pofta. Dupa masa, am ajuns la hotel obositi dar din fericire sunt saloane de masaj la tot pasul in Manila, asa ca ne-am bucurat de o relaxare binemeritata.

Multumim, Andra, pentru detaliile de mai sus. Pe Andra o puteti urmari pe  Instagram, pe contul ei: @andra_went_traveling.

Zboruri line!