Episoadele rubricii noastre – Jurnal de calatorie – ne-au dus in Asia, in America, Australia si Europa. De data aceasta, e timpul sa mergem catre prima mea destinatie din continentul african: Uganda. Nu va speriati, nu e chiar atat de fioroasa pe cat suna. O sa va povestesc in detaliu toate intamplarile de pe zbor si de la fata locului.

Pe primul meu roster (program) de zbor, a aparut destinatia EBB. La prima vedere, nici nu am recunoscut codul aeroportului. Dupa cateva secunde, mi-am dat seama ca o sa ajung pe aeroportul din Entebbe, la doar cateva zeci de km de capitala Ugandei, Kampala. Nu aveam idee ce ma asteapta pe acest zbor, desi pe orar aparea o alerta medicala. Aceasta destinatie este periculoasa pentru ca te poti imbolnavi de malarie. Asa ca mare grija la tantari, si ne era sugerat sa ne luam o crema anti-insecte. Pe langa malarie, si toate vaccinurile contra febrei colorate erau binevenite de data aceasta. Asa ca, iata-ma pregatindu-ma pentru 24 de ore in Uganda. DXB-EBB-DXB urma sa imi ramana mereu in minte.

Zborul, care se efectua cu un un A330, dureaza cam 5-6 ore. Pasagerii, aproximativ 400, sunt care mai de care mai “colorati”. Si cand spun colorati, nu ma refer nicidecum la culoarea pielii, ci la felul lor de a fi si de a vorbi. Pentru ei, stewarzii sunt “brother” si “sister”. Sunt foarte simpatici cand, cu vocea lor groasa si grava, te striga: “sister, I need water”! Femeile sunt destul de durdulii si guralive, vorbesc tare si cu accent, iar tinuta este deosebita: esarfe pe cap, fuste lungi, multe bijuterii. Incap cu greu pe culoarul avionului, dar in cultura lor, asa trebuie sa arate femeile, nu piele si os. Barbatii, zambesc mereu si le ies in evidenta dintii extrem de albi.

Cele 5 ore de zbor trec foarte repede. Pasagerii sunt simpli dar politicosi in felul lor si nu trebuie judecati. Multi dintre ei au o cu totul alta educatie si cultura decat a noastra, asa ca inclusiv modul de adresare este diferit. Imi amintesc ca o alta colega imi povestea, razand, despre o intamplare amuzanta cu o negresa de pe un zbor de Uganda. Aceasta, cand a primit cina (o tava care includea pui cu orez, salata,branza, paine, desert, ciocolata), a fost dezamagita de dimensiunea portiei de pui si i-a spus: “Sister, what is this baby-chicken? I need the mother of this chicken!”.

Ajunsi in destinatie, pe aeroportul din Entebbe, am avut un soc. Politie si oameni inarmati peste tot. Detectoare de metale la orice intrare in loc public sau aeroport, indiferent daca urma sa calatoresti sau nu. Detectoarele de metale nu lipseau nici de la intrarile in restaurant si hotel. Am fost escortati pana in Kampala, unde am stat la unul dintre cele mai luxoase resorturi din lume. Cateva hectare de opulenta, unde pe langa hotelul propriu zis, te puteai bucura de plimbari cu barca, calarie, pescuit, restaurante, gradini si piscine.

Chiar daca aveam tot ce ne puteam dori in resort, cu inca 3 colegi, am inchiriat o masina cu sofer (localnic) de la hotel, si am plecat sa vizitam capitala. Vroiam sa si mancam, insa ne-am intors dezamagiti, cand am vazut oameni cu pusti in mai toate restaurantele din oras. Am ajuns in bazar (unde preturile sunt extrem de mici si te poti targui cu localnicii), ne-am plimbat pe strazile ultra prafuite si am “simtit” din plin saracia cu care se lupta locuitorii. Insa, un lucru pot spune sigur: copiii din Kampala stiu sa se bucure de orice “alb” intalnit pe strada si de orice ciocolata primita la colt de strada.

Chiar daca mizeria e mare in Uganda, oamenii sunt fericiti si par mai bogati decat multi dintre noi. Ne-am intors la hotel, am baut bere Eagle (locala) si am mancat fructe de mare, ne-am bucurat de facilitatile hotelului si ne-am ferit, cat am putut, de sutele de tantari din zona. Chiar daca zborul de intoarcere a fost plin si dificil (am intampinat unele dintre cele mai severe turbulente), Uganda, care chiar daca nu este o destinatie comerciala, va pastra mereu un loc special intre destinatiile mele preferate.