Pe Andreea o cunosc de mai bine de 5 ani. Cu un zambet larg, optimista si plina de viata, Andreea Niculescu m-a cucerit din primul moment. La inceput nu stiam ca isi doreste sa zboare. Lucra ca make-up artist. Un job plin de creativitate, care stiam ca ii place. Nu stiam insa istoricul ei familial, pe aceasta zona, de aviatie… Si, ca o dovada ca drumurile si destinul te duc intotdeauna acolo unde trebuie sa ajungi, fie ca tu o stii sau nu, drumul Andreei a dus-o spre nori.

Acum, mai are doar cateva zile de petrecut in Romania si isi pregateste valizele pentru noua ei viata. E greu sa alegi ce iei cu tine..ce lasi acasa, cand urmeaza sa iti incepi noua viata in Abu Dhabi. Etihad a castigat un loc fruntas in sufletul ei iar acum, Andreea urmeaza sa imbrace uniforma lor din 25 Octombrie.

Vii dintr-o familie in care aviatia a fost principala activitate: mama ta a fost stewardesa TAROM, tatal tau a lucrat ca navigator, fratele tau e pilot. Cum a fost sa cresti printre avioane si…printre nori?

Inca de mica am luat contact cu lumea fascinanta a aviatiei si cred ca de atunci a intrat microbul in mine. Imi aduc aminte ca nu ma saturam niciodata sa o privesc pe mama cum se pregateste pentru cursa, cum se ocupa de fiecare detaliu si cum totul parea atat de natural si relaxat,  si probabil de atunci am capatat si pasiunea pentru machiaj. Dar lumea mea nu s-a oprit aici pentru ca mama a avut grija sa imi ofere mai mult, asa ca in zilele mele libere, cand avea posibilitatea, ma lua cu ea in zbor, pe cursele interne, pana la Cluj sau Timisoara. De asemenea, cand nu avea cu cine sa ma lase acasa, si era rezerva la Otopeni, mergeam cu ea si imparteam canapeaua cu restul insotitoarelor de bord, zi care era un adevarat spectacol pentru mine.

Jobul de stewardesa s-a dovedit a fi un pas firesc pentru tine. De ce ai ales Etihad?

Da, era un pas firesc, dar care a venit la timpul lui, deoarece, pe la 20 de ani, dupa ce mama a murit, am hotarat sa ii calc pe urme, insa m-am lovit de prietenele ei cele mai bune, foste stewardese, care mi-au explicat ca nu este lumea mea, nu este viitorul meu si cu siguranta nu mai este meseria de odinioara si ca eu trebuie sa imi urmez calea, aceea de a face arta. Am ascultat aceste sfaturi si mi-am vazut de drum, am lucrat cinci ani in televiziune, ca make-up artist, alti doi ani de scenografie si pana in acest moment m-am ocupat de evenimente, in mare parte pentru copii, pana intr-o zi cand, in avion fiind, am realizat cat de mult ma bucur sa fiu acolo. Microbul aviatiei s-a reactivat. M-am intors din calatorie si am inceput sa citesc despre aviatie, iar primul site peste care am dat, a fost Cum ajungi stewardesa si am citit fascinata absolut fiecare articol. Am citit despre fiecare companie din Orient si am decis ca Etihad este cea mai buna varianta pentru mine, o companie tanara, dar care mentine un standard inalt si care creste de la an la an. In plus, uniforma lor este minunata si abia astept sa o imbrac!

Cum a fost interviul Etihad?

Pentru ca Etihad nu avea interviuri programate in Romania, am decis sa aleg un oras din Europa in care sa ma prezint si se pare ca a fost o alegere castigatoare. Am ales Munchen pentru ca nu ma atrage Germania si am stiut ca o sa ma pot concentra pe interviu, dar am avut foarte multe emotii, mai ales ca ma duceam la un CV Drop. Am ajuns la locatie, m-am imprietenit imediat cu ceilalti candidati si am intrat in sala unde deja ne asteptau recrutoarele. Ne-au chemat pe rand si ne-au pus cate o intrebare, aveam cam un minut la dispozitie sa ne facem placuti, insa mail-ul care a urmat dupa cateva ore, m-a asigurat ca am trecut mai departe. A fost o zi plina de emotii si adrenalina, obositoare, dar care s-a incheiat bine. A doua zi, interviul a inceput devreme, iar recrutoarele au decis sa trecem prin toate probele si apoi sa faca eliminarile, fiindca nu eram foarte multi candidati. Mi-a fost teama, am avut emotii, am tremurat, insa am zambit pana la sfarsit, chiar daca la interviul final, de la oboseala, am mai gresit cateva cuvinte. Nu se cauta perfectiunea, se cauta oameni adaptabili si optimisti.

Ce crezi ca a contat cel mai mult la interviul Etihad?

Am incercat sa imi dau seama ce anume cauta la noi, cum poate un candidat sa fie mai bun ca celalalt, insa nu am un raspuns clar. Dar pot spune ce am trait si simtit eu. Recrutoarele au fost foarte calde si deschise cu noi, iar acest lucru m-a facut si pe mine sa ma deschid in fata lor. Recunosc ca am avut mult mai multe emotii la CV Drop decat la Assessment Day. Toate stiam ca trebuie sa zambim mereu, insa nu a fost nevoie sa ne fortam, zambetul era de fericire si s-a vazut, iar atitudinea a fost una pozitiva. Insa mai mult ca sigur nu doar aceste elemente conteaza, recunosc ca am capatat mult mai multa siguranta dupa intalnirea cu Cristina, m-a ajutat sa ma cunosc, sa aflu ce conteaza de fapt la acest interviu si care experiente sunt importante, si pentru asta ii multumesc.

Care crezi ca vor fi problemele de care te vei lovi la relocarea in Abu Dhabi?

Este foarte amuzant pentru ca aceasta a fost una din intrebarile de la interviul final, singura intrebare la care m-am balbait si nu am putut raspunde. Nu cred ca voi avea probleme acolo fiindca fratele meu zboara mereu asa ca ne vedem rar, sunt vegetariana si ador sa incerc preparate noi, cu siguranta nu o sa simt lipsa sarmalelor, ador sa comunic si sa cunosc alte culturi si din acest motiv cred ca este locul perfect pentru mine. Stiu ca o sa fie dificil sa ma adaptez unei noi vieti, ca zborurile de noapte nu sunt usoare, ca oamenii vor fi diferiti. Insa sunt convinsa ca voi face fata. Mi-am dorit mult sa devin stewardesa Etihad si o sa ma descurc excelent. Un singur lucru mi-ar placea sa am cu mine, acolo, si acela este motanul meu, Zen, insa imi alung repede gandul, stiu ca o sa ii fie mai bine in tara.

In loc de incheiere, ai vreun sfat pentru cei care isi doresc o cariera in aviatie?

Pentru ca am intrat mereu in contact cu lumea aceasta, stiu ca nu e usoara, are si parti grele, nu doar destinatii exotice si hoteluri de 5 stele. Insa, chiar daca suna a cliseu, daca iti doresti ceva cu adevarat, nimic nu te poate tine in loc.

Iti multumesc, Andreea, pentru ca mi-ai permis sa fiu parte din bucuria ta, sa fiu langa tine in implinirea acestui vis. Sunt sigura ca mama ta te vede acum si e mandra de tine! La fel si eu!

Zboruri line!