Cand am vazut-o prima oara pe Diana, acum 5 ani, ma gandeam, in sinea mea: „E totusi cam tanara pentru un job in aviatie…”. Are doar 20 de ani si abia a iesit de pe bancile scolii…Totusi, cand am cunoscut-o mai bine, fiindu-mi inclusiv colega de grupa la trainingul Wizz Air, am inteles ca responsabilitatea si profesionalismul cu care trata acest job au transformat-o intr-o stewardesa adevarata,

Zi de zi, primesc sute de intrebari legate de varsta pe care o poate avea o stewardesa. „18 ani inseamna ca sunt prea tanara? Am vreo sansa sa ma angajez daca abia am terminat liceul?” Ei bine, interviul de mai jos o sa va lamureasca pe toti cei care va doriti o cariera in aviatie si nu mai aveti rabdare. Diana, cu 5 ani de experienta ca stewardesa si peste 4000 de ore de zbor, e un exemplu ca aceasta cariera de stewardesa poate incepe la 20 de ani si ca, daca iti doresti cu adevarat, poti sa avansezi, sa cresti si sa te dezvolti si sa ajungi sa lucrezi la una dintre cele mai dorite companii din Orient: Etihad!

1. Diana, cum a inceput totul? Cum ai ajuns stewardesa?

Totul a inceput cand eram in primul an de liceu si am avut onoarea sa intalnesc unul din cei mai mari piloti de acrobatie ai Romaniei. Toate povestile pe care le spunea despre aviatie, le spunea cu o sclipire in ochi si nicio urma de regret. Atunci mi s-a deschis apetitul in fata aviatiei si m-am gandit: Ce imi doream eu de la viata? Ce mi-am dorit dintotdeauna? Imi placea la nebunie sa calatoresc si pentru ca niciodata nu iesisem din tara, visam cu ochii deschisi la cum este viata dincolo de hotare. Zburatul mi se parea ceva incredibil la care credeam ca voi avea acces doar printr-o minune. Asadar, m-am decis! Stewardesa! Zbor plus calatorit. Si asa mi-am inceput cercetarile. Am pierdut nopti la rand cautand pe Google tot ce se putea despre aviatie, companii, job, recrutari, forumuri in care se povestea despre job, absolut tot! In clasa a 12-a, inainte sa dau examenul de bacalaureat am decis ca facultatea mai poate astepta, dar visul meu nu! Asadar, in loc sa ma inscriu la facultate, m-am inscris pentru cursurile de insotitor de bord la Academia de Aviatie din Bucuresti. Totul era atat de nou pentru mine, atatea informatii, dar eram insetata de informatie!

 

Iubeam toate cursurile, pentru prima data invatam de placere, si nu ma deranja nici macar trezitul devreme sau traversatul Bucurestiului in fiecare dimineata. Eram un copil hotarat si simteam ca sunt mai aproape ca oricand de visul meu. Din pacate, datorita varstei mi-a fost greu sa trec de primele interviuri. Ajungeam la interviul final, mi se spunea ca sunt candidatul perfect dar…nu am varsta necesara. Eram la curent cu absolut toate recrutarile care urmau sa aiba loc in Bucuresti. Stii cum te trezesti dimineata si primul lucru pe care il faci e sa verifici telefonul de mesaje, apeluri si ce s-a mai intamplat pe retelele de socializare? Ei bine, cam asa eram eu in fiecare dimineata cu verificatul site-urilor ce implicau detalii despre jobul de stewardesa, site-urile oficiale ale marilor companii aeriene si e-mail-ul pentru orice raspuns de la vreo companie.
Despre interviul de la Wizz Air aflasem de pe site-ul lor. Chiar daca stiam ca limita de varsta este de 19 ani si era cam singura companie la care ma incadram, imi doream sa plec din tara. Insa mai mult decat asta, imi doream sa zbor! Erau sute de candidati, majoritatea fete, una mai frumoasa decat alta. Multe care pareau perfecte pentru acest job de stewardesa, au fost eliminate dupa prima proba. Interviul Wizz Air a decurs in cateva etape. In principiu, cam la toate companiile, interviul decurge asemanator. Prima etapa a fost prezentarea, unde fiecare in parte s-a dus in fata recrutorilor si spunea cateva lucruri despre sine si de ce isi doreste job-ul. Au urmat apoi cateva probe de role-play: una unde trebuia sa oferim „pasagerului” unul din produsele de la bord, spre ale cumpara, si inca o situatie unde ne confruntam cu un pasager dificil. Eliminarile aveau loc dupa fiecare etapa. Fiecare din noi a primit un numar la inceput si dupa fiecare proba, unul din recrutori avea sa strige numerele care merg mai departe. Emotiile erau de nedescris! Imi puteam auzi inima cum bate de fiecare data cand strigau numerele. La proba finala am ajuns aproximativ 10 de persoane. Aici ni s-a oferit pachetul salarial, detalii mai amanuntite despre job, si am avut un interviu fata in fata cu recrutorii. Totul a decurs intr-o singura zi. Pot sa spun ca a fost una din cele mai lungi zile din viata mea.

 

In zilele care au urmat am depasit probabil recordul mondial la apasat refresh in adresa de email, pana cand am primit raspunul afirmativ. Am sarit efectiv in sus de bucurie si nu stiam pe cine sa sun sa anunt prima oara! Eram intr-o stare de euforie completa! In sfarsit! Am fost acceptata ca stewardesa Wizz Air!

2. Asadar, te-ai luptat cu sute de persoane care viseaza sa zboare. Cum a fost sa fii stewardesa Wizz Air?

Da! La interviu am intalnit fete care pareau iesite dintr-o revista cu topul celor mai frumoase stewardese! Machiaj impecabil, o coafura perfecta, si imbracate aproape ca intr-o uniforma. Trebuie sa recunosc ca m-am intrebat de cateva ori „ce caut eu aici?” dar nu-mi pierdeam increderea pentru ca raspunsul venea rapid „imi urmez visul!”

La Wizz Air am avut parte de o experienta minunata! Instructorii au fost oamenii care m-au initiat si m-au ghidat in tot ceea ce inseamna aviatia. Toti aveau experienta de ani de zile in companiile din Orient si imi placea mereu sa ascult povesti despre ce inseamna adevarata cariera de insotitor de bord! Eram ca o mica familie. Ne cunosteam toti intre noi, lucrul care ajuta enorm in zilele in care zburam pana in Italia si inapoi de 2 ori sau zborurile de noapte care pareau interminabile, pentru ca ne permiteam sa fim relaxati, sa facem glume si sa cream pur si simplu un mediu de lucru confortabil pentru toti, in ciuda tuturor responsabilitatiilor pe care le aveam la bord.

3. Dupa 2 ani si jumatate, ai decis sa mergi mai departe, catre adevarata cariera de insotitor de bord. Ai ales Etihad, una dintre cele mai cautate companii aeriene din Orient. Cum a fost interviul?

In primul rand am ales sa fac o schimbare in viata mea. Aveam nevoie de asta din punct de vedere personal si apoi am ales Etihad. Initial, preferam Emirates, dar in momentul de fata sunt fericita ca am ajuns sa lucrez pentru Etihad. Interviul a durat  2 zile, prima zi fiind prezentarea companiei, depunerea CV-ului unde recrutorul iti punea 1-2 intrebari personale si cateva probe de grup: una in care trebuia sa vorbim despre persoana de langa noi, in urma unei discutii de 5-10 min iar in urmatoarea eram impartiti in grupuri, avand fiecare cateva cartonase, unele cu nume de oras si unele cu poze pe care trebuia sa le potrivim. Aici urmareau cum ne descurcam intr-o echipa in special de diferite nationalitati (desi interviul a avut loc la Bucuresti, nu erau doar romani).

La fel ca la interviul Wizz Air, si la interviul Etihad urmau eliminarile dupa fiecare proba, strigand numerele care trec mai departe. Desi nu eram sigura de decizia mea de a pleca, datorita mediului creat de cei la Etihad si sutele de candidati care isi doreau job-ul mai mult ca orice, imi puteam auzi inima batand puternic, din nou. A doua zi a avut loc interviul final, unde s-au prezentat aproximativ 20 de persoane. La cateva zile distanta am primit si mailul de confirmare. De data aceasta, nefiind sigura de decizia mea, bucuria nu a mai fost la fel de mare. A urmat apoi o perioada de aproximativ 3 luni in care trebuia sa iau o decizie finala. A fost foarte greu pentru mine pentru ca desi vroiam o schimbare, nu stiam daca este schimbarea potrivita. Imi placea la Wizz Air! M-am considerat norocoasa ca am fost selectata de cand am primit mail-ul de confirmare si parca am pastrat sentimentul acela in mine pana in ultimul moment. Cu toate acestea, am decis sa plec.

 

4. Si iata ca, esti in Abu Dhabi de aproape 2 ani. Cum e viata unei romance in Orient?

Viata unei romance in Orient este foarte frumoasa atata vreme cat are alte romance alaturi. Mi-am format o mica familie aici alaturi de fetele care au fost la acelasi interviu cu mine. Ne intelegem foarte bine si stiu ca orice problema as avea, ele vor fi mereu alaturi de mine! Viata oricarui imigrant in Orient poate fi foarte dificila, in special pentru europeni. Sunt atat de multe diferente, incepand de la cele culturale, pana la cele legate de vreme. Poate fi greu de adaptat, insa o data ce iti deschizi mintea, incepi sa si intelegi. Si indiferent de parerea pe care o ai, atata timp cat intelegi si respecti, totul devine mai usor. Aici nu vorbesc doar de arabi, ci de toate nationalitatiile pe care le intalnesc. Trebuie sa acceptam diferentele dintre noi si sa le respectam. Lucru care poate fi foarte greu uneori. De aceea sunt recunoscatoare fetelor romance care mi-au devenit cele mai bune prietene. Conteaza enorm sa ai pe cineva aproape!
Spuneam mai devreme ca sunt fericita pentru ca am ales Etihad. Am multe motive pentru care spun asta, incepand de la orasul in care locuiesc pana la noua uniforma pe care o ador! Abu Dhabi, desi nu este la fel de cunoscut ca si Dubai, are multe de oferit. Mall-uri uriase, baruri si restaurante ce ofera un skyline al orasului, lounge-uri superbe pe plaja, Ferrari World, cluburi, toate accesibile si, partea cea mai frumoasa, la pret redus pentru Etihad Crew. In plus, Dubai-ul este la doar o ora distanta, asadar pentru cine vrea un weekend mai agitat, sau doar o cina intr-un restaurant elegant cu un view frumos, nu este o problema. Personal, imi place foarte mult. Am job-ul la care am visat, am prietenele alaturi de mine si locuiesc intr-un oras unde este mereu cald si am acces la plaja si mare.

5. Care sunt zborurile tale preferate?

Zborurile mele preferate sunt cele in care sunt pasager.

6. Ai avut probleme medicale sau tehnice, pe zboruri?

Am avut nenumarate cazuri medicale pe zbor, de la un simplu lesin, pana la cazuri mai serioase unde a trebuit sa aterizam de urgenta. Cat despre probleme tehnice, am avut mici probleme, insa cel mai mare eveniment prin care am trecut, culmea, a fost cand zburam ca si pasager. Lucram inca la Wizz Air. Mai aveam cateva saptamani inainte sa plec in Abu Dhabi, si am hotarat sa fug intr-o scurta vacanta de weekend la Roma. Stateam la iesirea de urgenta, impreuna cu prietenul meu de la vremea aceea. Chiar inainte de aterizare, am auzit una din comenzile de urgenta din partea pilotiilor. Trenul de aterizare din partea stanga a ramas blocat si urma sa aterizam doar cu cel din dreapta si cel din fata. Pentru prima oara in viata mea, imi era frica intr-un avion.

Colegele care operau zborul au facut o treaba fantastica cu pregatirea cabinei pentru aterizarea de urgenta, pasagerii conformandu-se la absolut tot ce li se spunea. Cat despre piloti, aterizarea a fost absolut incredibila! Extrem de lina, insa doar dupa ce avionul a pierdut din viteza a inceput sa se lase usor, usor pe partea stanga, pana cand s-a sprijinit pe aripa. A urmat, evident, evacuarea pasagerilor si a echipajului fara ca nimeni sa fie accidentat. Aeroportul era pregatit, pista era pregatita pentru aterizarea de urgenta iar pompierii si salvarea ne asteptau pe pista. In cele din urma, incidentul a fost o reusita datorita profesionalismului de care a dat dovada intregul echipaj.

* Diana s-a aflat pe zborul Wizz Air Bucuresti-Roma, care a aterizat de urgenta pe aeroportul din Roma si despre care presa a scris aici: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-avion-cu-romani-a-aterizat-de-urgenta-la-roma-pasagerii-au-iesit-pe-tobogane.html

7. Crezi ca te poti lasa vreodata de zbor?

Mi-am pus de multe ori intrebarea aceasta si inca nu am un raspuns. Este foarte greu sa te lasi de zburat si sa rupi complet legatura cu aviatia, dupa cum stii si tu. Iti intra in sange! Imi place sa zbor, desi este foarte haotic, imi place programul, iubesc destinatiile exotice, si ador sentimentul pe care il am atunci cand ma aflu intr-o destinatie noua. Insa datorita efectelor asupra corpului dupa un anumit numar de ani de zbor, care incep sa se resimta,  realizez ca nu se poate zbura pentru totdeauna. Nu stiu cand voi renunta, cert este, insa, ca nu va fi prea curand.

8. Ce le sfatuiesti pe sutele de tinere aspirante la jobul de stewardesa?

Urmati-va visul! Fiti sigure ca asta este ceea ce va doriti si constiente de faptul ca job-ul acesta nu inseamna doar calatorit pe bani multi. Este o responsabilitate foarte mare pe care o ai odata ajuns la bord. Nu este pentru oricine, asta e clar, insa este pentru oricine are ambitie, incredere in sine, rabdare, o minte deschisa si este insetat dupa zburat si calatorit. Bafta!