Dupa 12 ani de aviatie si peste 9000 de ore de zbor, a pus pauza carierei de insotitor de bord. Cel putin asa crede, pentru ca, de fapt, de microbul aviatiei, nu scapi niciodata.

Claudiu, care demonstreaza ca a fi steward nu e doar un job, ci o cariera, vorbeste cu multa admiratie despre colegii de la TAROM, despre inceputuri, interviul de angajare si cele mai frumoase momente petrecute pe zboruri.

 

Cum a inceput totul?

In 1993 eram inscris la cursuri de chineza in Beijing, iar singurul roman cu care puteam vorbi era dl. Munteanu, Seful Agentiei TAROM din Beijing. Nu aveam foarte multi bani si tot petrecandu-mi zilele cu el, l-am intrebat cum pot sa ajung sa lucrez cu el, in agentie. M-a sfatuit sa ma angajez intai in cadrul companiei TAROM si mai apoi sa aplic pentru Agentia din Beijing. N-am mai ajuns niciodata sa lucrez acolo, desi este, in continuare, visul meu.

La intoarcerea in tara, am gasit in ziar un anunt TAROM: angajam insotitori de bord. M-am prezentat la interviu, desi aveam doar 21 de ani. Eram un tanar ambitios dar nu stiam nimic despre jobul de insotitor de bord. Am luat interviul care s-a tinut chiar la actuala ARA (Academia Romana de Aviatie). Conditiile erau stricte: apt medical, sa stii engleza, a doua limba straina era obligatorie, plus proba de “prezentare”. Partea asta a fost grea. Te puneau sa mergi pe un culoar lung, lung, iar in capat era comisia, care te punea sa citesti la prima vedere un anunt in engleza si in franceza. Am trecut cu brio, desi aveam mari emotii.

Prima mea licenta de zbor a fost pe AN-24. A doua licenta a fost pe TU-154. Abia a treia a fost BAC 1-11 si au urmat B 737, ATR 42-500 si intr-un final si mult asteptatul A 310 cu care am inceput sa facem cursele lung curier: New York, Bangkok, Beijing, New Delhi, Calcutta, Montreal.

Cu Airbus 310 am zburat o data si in Golf, in Kuwait, cand a inceput razboiul, ca sa ducem ajutoare. Aici a fost o poveste amuzanta, pentru ca eram singurul insotitor de zbor de la bord. Duceam ajutoare si multa aparatura. Procedura de armare si cross check am facut-o singur si m-am amuzat facand totul prin PA (interfonul prin care se fac anunturi in avion) si cross check-ul usilor, alergand pe la toate exit-urile, pe rand.

 

Ce le poti spune celor care isi doresc o cariera in aviatie?

Este o meserie foarte frumoasa, uitandu-ma in trecut nu am nici cel mai mic regret. Sunt convins ca multe alte colege vor raspunde fara doar si poate: “as face-o din nou”. Am avut curse frumoase, am cunoscut oameni minunati la TAROM, carora le multumesc ca exista in viata mea si acum, chiar nu stiu cum ar fi fost viata mea daca nu ajungeam acolo. Am vizitat cu ei lumea, zeci de destinatii si odata ce am cunoscut-o pe sotia mea, originara din China, TAROM-ul a devenit legatura mea de suflet cu familia mea de acolo. Cred ca intr-o alta viata am fost chinez:)!

 

O zi de zbor la TAROM, vazuta prin ochii lui Claudiu

Imi placea foarte mult uniforma, ma simteam parca mult mai frumos in ea, am respectat-o asa cum e firesc, si cred ca de aici am prins incredere in ceea ce faceam. In primii ani, eram “junior”, ajungeam la birou, ma prezentam sefului de cabina (“purser”) si participam la briefing-ul de cursa, urmau cateva intrebari de verificare, si in scurt timp eram deja pe drum spre avion unde incepeam cu security check. Verificam incarcatura, sistemele de siguranta (extinctoare, butelii de oxigen, masti de fum, megafoane, truse medicale, topor, lanterne, centuri extra, chiar si centurile de la scaune). Pe langa toate acestea iti verificai postul tau, strapontina (“jumpseat”), usa interior/exterior, daca functioneaza corect, toboganul si presiunea acestuia, cand a fost verificat tehnic ultima data, intregistrarea acestora in actele avionului.

In 2001, dupa un concurs intern, am devenit sef de cabina. Este un mare pas inainte in cariera unui insotitor de bord, dar urmat de multa, multa responsabilitate. Comunicarea cu cockpitul devine dintr-o data profesionala. Ca sef de cabina trebuie sa comunici extrem de bine cu colegii tai de echipaj, cu comandatul si copilotul, apoi cu celelalte servicii: tehnic, documente, OCC, cleaning, inflight, catering, security. Toti il cauta pe Purser. Cateodata aveam si documente de ambasada. Trebuie sa stii tot ce se intampla la bord: pasageri, catering, incarcatura de bautura, acte. Nu ai voie sa gresesti! Nu exista loc de asa ceva.

 

Cum de nu ai plecat si tu din tara, sa zbori pentru o companie de afara?

Nu am vrut sa plec pentru ca mi-am gasit locul in TAROM, am zburat long flights suficient cu ei, ca sa pot vedea lumea, si cum am mai spus, am multi prieteni de-o viata aici. In timp poti sa devii instructor, lector la Training Center. Este o cariera frumoasa alaturi de profesionisti. Compania Tarom s-a dezvoltat mult, a intrat in SkyTeam si nu este un drum usor!

Dupa cei 12 ani de zbor am incercat un an de marketing dar dupa tumultul vietii de steward, locul meu nu era cu siguranta in spatele unui birou. Sunt un tip de actiune, m-as vedea alergand tot pe aeroport, cu un job proactiv, dar in niciun caz la birou.

 

Crezi ca poti sa renunti vreodata la aviatie?

Nu cred ca poate cineva. In primul an dupa ce am renuntat, dupa ce treceam podul de la Otopeni, imi crestea pulsul. Avionul iti da adrenalina si eu traiam pentru aceasta adrenalina. Aterizarea si decolarea o produc din plin. Acum sunt un pasager exemplar, dar sper sa gasesc un loc care sa fie pentru mine.

 

Plusuri si minusuri in cariera de insotitor de zbor

Nu prea ai sarbatori sau zile de nastere ale prietenilor si rudelor, nu prea ai weekend liber, dar, probabil ca exista o compesare a acestora cu lucrurile frumoase pe care le vezi. Vizitezi locuri in care nu te-ai gandit niciodata ca vei ajunge, intalnesti oameni din culturi diferite, intalnesti oameni din toate categoriile sociale: presedinti, ministri, oameni de rand, vedete. Multi si-au gasit jumatatea in avion si unii chiar au facut ceremonia in avion. Este un mod de viata!

Am cunoscut in avion oameni care au ramas langa mine toata viata, familia Stroe carora le spun “mama” si “tata”, am cunoscut-o pe Mioara Ghioarma, careia ii spun “sora mea”, l-am cunoscut pe prietenul meu, care acum este pilot, Gabriel, am cunoscut sute de oameni minunati, cu familii si ganduri frumoase pe care altfel nu puteam sa le cunosc, carora le multumesc pentru ca exista!

Multumesc TAROM pentru calatoria vietii mele!

Claudiu face parte din echipa Cum Ajungi Stewardesa si poate raspunde la intrebari, pe site-ul www.cumajungistewardesa.ro.

 

Foto header : Wikipedia