Pe Livia am cunoscut-o in Dubai, la o petrecere unde eram multi romani. Inca de la prima intalnire, am stiut ca e altfel. Se vedea si se simtea cata pasiune pune in fiecare lucru pe care il face si cat de mult ii place sa zboare. Livia e genul acela de om care se transforma atunci cand imbraca uniforma. M-am bucurat sa aud ca a lasat Emirates-ul pentru un job, tot in aviatie, acasa. Cu aproape 3.000 de ore de zbor, Livia isi continua acum cariera de stewardesa in Romania, la Ten Airways, cu zboruri private. Isi implineste acum, visul oricarui insotitor de bord.

 

Cum, cand si de ce te-ai hotarat sa faci scoala de stewardese?

Nu am avut acest vis inca din copilarie sau dupa vizionarea unui film celebru. Inainte de povestea”stewardesei” am avut cateva job-uri de birou, dar varsta si lipsa experientei nu m-au ajutat sa pot promova mai sus de o pozitie de  asistent manager, care nu era tocmai visul meu.

Un bun prieten cu care locuiam la acea vreme (in prezent lucreaza pentru Qatar Airways) se inscrisese la Scoala Superioara de Aviatie si astfel toate discutiile pe care le aveam in casa se limitau la cursuri de pregatire pentru a deveni insotitor de bord. Dupa mai multe zile de discutii despre medicina, meteorologie, teoria zborului, geografie, am decis sa il urmez si sa ma inscriu si eu la cursurile Scolii. Mi-am dat demisia de la locul de munca si  m-am inscris la scoala.

Drumul nu a fost usor, mai ales pentru un provincial care a trebuit sa plateasca 6 luni de chirie, desi nu avea job. Nu eram familiarizata cu termenii din  domeniu, cu avioanele, si nu stiam care este rolul unui insotitor de bord, dar am simtit ca asta vreau sa fac. Am avut marea sansa ca mama, din punct de vedere financiar, sa fie un real ajutor, la fel si prietenii care m-au sustinut foarte mult in acea perioada.

6 luni mai tarziu, aproximativ 4.000 de euro cheltuiti pe scoala, cursuri si multe nopti nedormite inainte de examene,  dar cu bucuria ca am intalnit multi oameni de care ma leaga amintiri frumoase, am devenit stewardesa cu acte in regula.

 

Primul tau job trebuia sa fie la Wizz Air. Cum asa?

Primul interviu a fost la Wizz Air unde am mers impreuna cu grupul de prieteni de la Scoala de Aviatie. De interviu aflase un prieten din grup si asa am descis sa ne incercam norocul daca tot am absolvit scoala. Pentru mine interviul nu a fost cea mai placuta experienta. Tot ce tin minte este ca la prima proba a trebuit sa vorbesc liber despre mine, timp in care recrutorii imi  analizau fiecare gest. Acest lucru a accentuat si mai mult emotiile – care erau oricum vizibile – si greu de controlat. Am crezut ca voi fi eliminata dupa prima proba, dar cred ca era din cauza emotiilor. Compania Wizz Air facea training-ul la Cluj fapt ce reprezenta un nou efort financiar si o noua perioada de asteptare, iar eu nu imi doream altceva decat sa incep sa lucrez. Nu am avut pe nimeni din domeniu care sa imi explice inainte care sunt pasii care preced cursurile scolii, asa ca sfatul meu este sa va documentati cu mare atentie inainte de a depune cererea de inscriere la Scoala de Aviatie.

 

Cum ai decis sa aplici pentru Emirates?

Cred ca oricine se decide sa faca cursurile Scolii de Aviatie si sa porneasca pe acest drum vorbeste despre Emirates. Interviul la Emirates l-am vazut la inceput ca o experienta noua si nu m-am gandit niciodata ca dupa o saptamana de interviuri trebuie sa-mi fac bagajele si sa incep o viata noua in Dubai, dar totodata recunosc ca imi placea gandul ca voi putea profesa la cel mai inalt nivel.

Dupa ce m-am conformat cu tot ce era scris in e-mailul primit de la compania de recrutare, dress-code si ora la care trebuia sa fiu prezenta in locatia desemnata pentru interviu, am ajuns acolo cu 2 ore mai devreme, ca sa ma obisnuiesc cu atmosfera.

 

Prima zi a interviului a fost si prima confruntare cu ce inseamna Emirates. La prima sesiune, firma recrutoare din Romania a avut de facut o selectie stricta din cele aproximativ 4.000 de persoane care s-au prezentat la interviu in acea dimineata. Ma uitam la cati oameni veneau si plecau si deja in capul meu isi facuse loc ideea ca nu am eu sansa sa iau interviul. Acum daca ma gandesc cred ca acest fapt a fost unul pozitiv, pentru ca asa am reusit sa ma calmez si am putut privi foarte detasat fiecare etapa a interviului. Imi doream sa pot observa tot ce se intampla, sa incerc sa  invat si sa pot folosi asta intr-un viitor interviu. Am gresit multe, dar cu zambetul pe buze imi ceream scuze si continuam. Dupa ce am trecut de „etapa locala”, urmatorul pas a fost cu cei trimisi de Emirates pentru recrutare, unde a trebuit sa fac fata unor probe mai dificile si sa raspund la unele intrebari care m-au luat prin surprindere.

Ne-au dat o singura pauza de masa inainte de ultima proba cand toata lumea era obosita si stresata dar recrutorii de la Lalsat International (firma romaneasca) ne-au incurajat foarte mult spre final.  La interviu am cunoscut oameni care mie imi dadeau impresia ca sunt facuti pentru acest job dar nu au fost selectati pana la sfarsit si nu am inteles nici pana acum de ce.

Interviul a durat de la 09:00 pana la 20:30, dupa care fiecare candidat primeste un raspuns pentru interviul final. Al meu a fost pozitiv.

Interviul final este cel mai dificil deoarece esti singur cu cei care recruteaza. Recunosc ca in timpul interviului nu am reusit sa filtrez de fiecare data intrebarile pe care mi le adresau, raspunsul nefiind de fiecare data unul direct la intrebare, dar cred ca am reusit sa fac o balanta intre a vorbi liber si a raspunde direct la intrebari.

Dupa interviul final a urmat testul de personalitate online, un mic hop necesar spre raspunsul oficial pe care il asteptam.

Pentru mine raspunsul oficial a coincis cu perioada sarbatorilor de iarna deci pot spune, chiar daca nu i-am scris mosului, ca in acel an sub brad am primit un loc de munca la Emirates.

Cum e viata pentru o femeie, in Dubai?

Depinde de femeie. Din momentul in care aterizezi in Dubai toti pasii iti sunt indicati cu mult profesionalism de catre companie. Totul incepe cu un frumos tur al orasului. Cazarea si bus-ul cu care te vei deplasa la sediul central sunt asigurate de ei.

La cazare, in functie de noroc poti nimeri in cladiri din centru sau cum am stat eu la 30 de minute de centru cu taxiul. Eu locuiam in ”Otopeni”, asa imi placea sa explic prietenilor cand ma intrebau unde stau, doar ca in loc de copaci verzi, aveam mult nisip. Indiferent de locatia cladirii, toate au facilitati precum piscina, sala de sport, sauna. Colega mea de apartament era din Coreea de Sud, deci o experienta noua pentru ca nu mai cunoscusem pe nimeni din Asia, si cred ca diferenta dintre culturile noastre s-a reflectat si in relatia dintre noi, nu pot sa spune ca am reusit sa ne imprietenim foarte mult in doi ani si jumatate.

Acomodarea mea a fost mai usoara pentru ca am avut sansa ca dupa 6 luni, prietena mea din copilarie sa vina si ea acolo si sa fie repartizata in acelasi bloc cu mine. Nu pot totusi sa povestesc despre Emirates si de acomodare fara sa multumesc oamenilor superbi pe care am avut sansa sa ii cunosc in acel bloc si cu care am ramas si sunt sigura ca voi ramane in relatii foarte frumoase.

O surpriza placuta pentru mine a fost Face Card-ul (doar pentru echipajele Emirates).  Se emite nominal un card care iti va deveni un prieten bun atata timp cat stai in Dubai pentru ca primesti discount-uri considerabile sau chiar unele gratuitati pentru intrari la piscine din cadrul hotelurilor, abonamente la salile de sport, magazine partenere, restaurante, inchiriere masini si cel mai important in pub-uri . Dubaiul este un oras unde traiesc localnici in proportie de 20%, iar restul de 80% este format din 120 de nationalitati (majoritatea provin din India) asa ca e un mediu extraordinar sa inveti despre cultura  multor tari.

In prima zi am invatat cum sa ma imbrac potrivit, asta dupa ce am fost data afara dintr-un centru comercial pentru ca maneca de la tricou nu imi acoperea in totalitate umerii, dar acum nu mai intampla asa ceva  datorita numarului foarte mare de turisti.

 

Care zboruri iti plac cel mai mult? Dar cel mai putin? De ce?

Nu pot spune ca au existat destinatii care nu mi-au placut. Poate doar cursele din care trebuia sa ma intorc in aceeasi zi. Fiecare cursa este altfel, fiecare loc este diferit pentru ca ai sansa sa zbori de pe un continent pe altul, de la un capat la altul al lumii, deci totul este diferit.

Zborul preferat a fost cel de Bangkok. Poate si pentru faptul ca am zburat de 32 de ori acolo dar si pentru ca era cel mai relaxant dintre toate. Zborul e scurt (aproximativ 5h), pasagerii politicosi, mancarea lor traditonala se numara printre preferatele mele, iar Templul Tigrilor (3 ore distanta de Bangkok) e o experienta fascinanta.

Dintre destinatiile care mi-au ramas in suflet se afla  Los Angeles, California  fiind singurul loc (exceptie Romania) in care as locui. Vremea este perfecta, oamenii draguti si sociabili sau foarte curiosi, activitatile sportive sunt nenumarate (aici am vazut primul meu meci de baseball), totul e relaxant, iar energia care o emana acest loc este formidabila.

Zborul in China este placut pentru diversitatea culturala. Orasul Interzis si Marele Zid Chinezesc sunt doua destinatii care impresioneaza.

Printre cele mai neplacute zboruri este cel de New York pentru ca munca depusa in cele 14 ore de zbor era epuizanta si odata ajunsa acolo, singurul lucru pe care il puteam face era sa ma odihnesc, neputand sa vizitez foarte mult orasul.

 

Ce inseamna pentru tine, un zbor bun?

Pentru mine calitatea unui zbor insemna un echipaj prietenos si in special seniori intelegatori. Indiferent de munca si segmentul de pasageri, daca seniorii sunt intelegatori si respectuosi totul mergea perfect, dar din pacate prea putine curse erau asa. Exista si o vorba in randul insotitorilor de bord la Emirates: ”If the Purser is happy then SFS is happy, if  the SFS is happy then Cabin Crew is happy, if the Crew is happy then passangers are happy”.

 

Esti una dintre putinele persoane care s-au intors de la Emirates? De ce?

Nu exista persoana care sa nu ma intrebe asta. Pentru mine a fost simplu…am ales cu sufletul .

 

Iti continui cariera de insotitor de bord si in Romania?

Da, pot spune ca si de data asta am avut noroc ca am gasit o companie pe placul meu. Imi doream sa pot continua sa-mi fac meseria de insotitor de bord, iar Ten Airways e compania care mi-a oferit aceasta sansa in Romania.

Am sansa sa pot pleca din nou pentru o anumita perioada la contract, durata contractelor nefiind foarte mare, iar la intoarcere am sentimentul ca ma intorc acasa.

 

Care crezi ca sunt avantajele acestui job? Dar dezavantajele?

Avantaje sunt numeroase, dar depinde enorm de compania la care lucrezi si de stilul de viata abordat. Bineinteles ca partea financiara conteaza, dar cred ca daca esti o persoana careia ii plac calatoriile, acest aspect va conta mult.

Fiind in contact cu multi oameni am invatat lucuri la care nu m-as fi gandit niciodata, inveti sa comunici mai usor, incepi sa deprinzi comportamentul oamenilor din primele miscari si sa deduci starea lor de spirit. Eu imi dadeam seama dupa modul in care isi asezau gentile daca o sa fie problematic, exigent, dragut, arogant etc. Toate astea cred ca te pot ajuta in orice domeniu pe viitor.

Dezavantajele, pentru mine, sunt legate de sanatate si psihic. Mediul de lucru de cele mai multe ori este stresant si haotic. Am avut pasageri care mi-au adresat cuvinte urate,  au aruncat cu pahare in mine, care au facut propuneri indecente, colegi care nu erau respectuosi si multe exemple care adunate devin destul de frustrante in conditiile in care tu nu ai dreptul la replica.

Diferentele de fus orar, alimentatia proasta, insomniile, durerile de cap si de spate sunt cele mai frecvente stari pe care le traiesc insotitorii de bord.

 

 

Iti e dor de zbor? De prietenii de acolo? De viata de la Emirates?

Cel  mai mult imi lipsesc prietenii de acolo. Am incercat sa ma inconjor de oameni de la care sa am ce invata, de oameni sinceri, de oameni haiosi si am avut sansa sa intalnesc acesti oameni fara de care viata mea din Dubai ar fi fost mult mai dificila si pentru toate momentele frumoase traite le multumesc sincer. Nu imi e dor de viata de la Emirates, dar sunt recunoascatoare pentru tot ce mi-a oferit.