Pe Maria am intalnit-o prima oara pe o cursa Wizz Air. Era un zbor de noapte destul de dificil. Totusi, ea afisa un zambet larg in orice moment. Vesela, pregatita mereu pentru orice situatie, in avion se simtea ca acasa. Se vedea cat e de sigura pe ea, la fiecare pas. Am indragit-o imediat. Am aflat apoi de la ea despre experienta din Orient, de la Qatar, despre plusurile si minusurile carierei de insotitor de bord (pentru ca eu eram abia la inceput de drum) si despre inside-urile de la Wizz Air, acolo unde eram colege. Anii au trecut iar viata ne-a dus pe fiecare in alte directii: eu am luat drumul Orientului iar Maria, asa cum o stiam, ambitioasa si perseverenta, a ajuns in aviatia privata, unde se bucura de o viata fara griji! Maria este un exemplu pentru cei din jur fiindca demonstreaza cum, cu rabdare si un zambet larg, poti obtine orice job iti doresti si chiar sa faci o cariera de 10 ani in aviatie. Iata povestea ei!

Cand si cum ai decis sa ajungi insotitor de bord?

Am decis sa devin insotitoare de zbor acum 10 ani, pe cand aveam doar 22 de ani. Nu as putea sa spun ca a fost un vis din copilarie, din contra, intreaga copilarie ma visam doctor…Desi acum zbor de multi ani, imi amintesc ca primul interviu ca insotitoare de zbor pentru o companie din tarile arabe a fost cu ghinion pentru mine. Zile intregi de pregatiri, stari de tensiune, stres si emotii acumulate – cu rezultat negativ, asa as descrie primul meu interviu. Aflsem ca o companie din orasul meu natal, Brasov, pe langa joburile pe vase de croaziera unde nu ma vedeam deloc, aveau si optiunea de a ajunge insotitor de bord la companii cu renume in tarile arabe. Sincera sa fiu desi nu eram novice cand venea vorba de calatorii prin lume si zborul cu avionul, nu stiam nimic despre aceste companii, ce inseamna o tara araba si implicit meseria de insotitor de bord. Dupa probele sustiunute in Brasov in limba engleza am ajuns in Bucuresti pentru interviul cu cei de la Etihad Airways. Alta zi plina de emotii. Dupa toate probele sustinute am fost informati ca vom fi anuntati in zilele ce urmeaza rezultatul interviului.
Am primit un raspuns negativ fara nicio alta explicatie, cum, de ce. Am aflat atunci ca recrutorii nu ofera feedback dupa interviu. Dezamagita pe moment dar nu demoralizata, mi-am spus ca nu a fost sa fie.

Peste nici o luna am fost anuntata de catre o prietena ca o alta companie, de data asta Qatar Airways va avea Open Day la Bucuresti si ma ruga sa mergem impreuna. Deja aveam alte planuri, visuri si chiar un bilet de New York rezervat, m-am prezentat cu dosarul in mana la interviul cu cei de la Qatar Airways de aceasta data fara a mai fi stresata sau a mai avea acea dorinta arzatoare de a trece toate probele cu brio. A urmat o zi lunga, plina de probe eliminatorii – prima proba de prezentare si prezentarea CV-ului, urmata de cea de grup iar ultima proba, interviul fata-n fata cu interlocutorul. Il numesc interlocutor deoarece in cazul meu proba finala a fost o conversatie foarte placuta bazata pe experienta calatoriilor mele din trecut (Hymalaia, Everest, dormitul in corturi, China, orasul interzis, Egipt, piramidele, mersul in convoi, etc.) pana la cealalta parte a vietii mele, cea de model, total opusa excursiilor cu rucsacul in spate.

Raspunsul final l-am primit dupa trei luni cand deja cutreieram pe strazile New York-ului si ma angajasem fara acte-n regula ca hostess intr-un restaurant de pe Broadway. Desi prietenii din jur incercau sa ma convinga prin a-mi spune ca ma vor obliga sa ma „imbrobodesc”, ca nu o sa-mi fie usor sa ma obisnuiesc cu mentalitatea arabeasca si trecerea brusca de la Occident la Desert, am simtit ca vreau sa incerc. Si iata-ma dupa 10 ani pot spune ca inca ma bucur de nori, ma bucur de a fi mai ” aproape „de Dumnezeu cum imi spune mentorul meu mereu, ma bucur de toate experientele placute si mai putin placute acumulate prin prisma acestei meserii.

Ce probleme ai intampinat ca femeie intr-o tara araba?

Inainte de a ajunge in Doha, am fost informata despre cultura si religia lor. Din cate stiu singura companie care te obliga sau cel putin in acel timp te obligau sa le ceri permisiunea de a te casatori, este Qatar Airways. La acea varsta nu m-a deranjat aceasta regula si nici nu am tratat-o ca fiind un impediment in a-mi atinge scopul, acela de a calatori in toata lumea. De-a lungul anilor am avut privilegiul sa ajung in multe orase din Orient si mai ales din Arabia Saudita. Vazuta ca fiind una dintre tarile cele mai conservatoare, m-am simtit privilegiata sa ajung in Medina, orasul lor cel mai sfant dupa Mecca. Acolo am avut niste experiente de neuitat: mersul pe jos prin desert, laptele de camila baut in cani de tabla,oameni calzi si zambitori, m-au facut sa uit ca femeia nu are drepturi in lumea lor sau  oricum, nu egale cu ale barbatului, ca femeia este obligata sa poarte abaya iar in Medina inclusiv sa-si acopere capul. Asadar, contactul cu lumea araba nu a fost atat de dur precum isi imagineaza multi. E o lume diferita insa tocmai asa trebuie sa fie o stewardesa: usor adaptabila in orice mediu.

Care au fost destinatiile tale preferate?

Orasele in care simt ca intr-o alta viata am trait acolo sunt Parisul si New York-ul. Sunt orasele in care ma simt acasa. M-as intoarce mereu in Tara Soarelui Rasare, Japonia. Oriunde, nu conteaza orasul- imi place cultura si bucataria lor. Desi aparent niste oameni reci cu o cultura deosebita dominata de un cod de eticheta foarte strict, ma fascineaza si descoper mereu lucruri noi. Imi plac locurile unde oamenii iti zambesc pe strazi fara a avea un motiv – si am intalnit asta in multe locuri din Asia!

De ce te-ai intors acasa? Si de ce la Wizz Air?

Dupa aproape 4 ani de hoinarit prin lume desi mai aveam multa energie, multe de invatat, experiente de acumulat, m-am reintors acasa fara a avea un plan concret. Am facut o pauza de un an in care mi-am dat seama ca inca apartin norilor dar deoarece ma lega si o relatie sentimentala acasa nu mai era atat de simplu sa reincep „hoinaritul ” globului. Asa am decis sa aplic la o companie low cost cu baza in Bucuresti, care de cele mai multe ori imi permitea luxul relatiei de a dormi acasa. Si iata-ma ajunsa in familia Wizz Air unde mi-am reintalnit fostii colegi romani de la Qatar Airways. Un total de 3 ani in familia Wizz Air, din care 2 ani activand ca insotitor de bord in baza din Bucuresti iar ultimul an ca sef de cabina in Macedonia, Skopje. Ce imi amintesc despre experienta Wizz, este ca interviul este unul complex, dureaza o zi intreaga poate chiar si doua (depinde de numarul participantilor, care pot spune ca nu este infim ci din contra) si este structurat la fel ca interviurile din Orient. Tocmai de aceea selectia este atat de riguroasa si stewardesele sunt alese pe spranceana.

Care sunt diferentele intre o companie araba, din Orient si o companie low-cost, din tara noastra?

Ambele au avantaje si dezavantaje dar nu in ceea ce priveste siguranta pasagerilor. La Wizz Air am intalnit oameni devotati, oameni responsabili. Tocmai de aceea compania este intr-o ascensiune continua. Avantajul major al unei companii de linie din Orientul Mijlociu este cunoasterea altor culturi, munca in echipa cu alte nationalitati, „hoinaritul” cum imi place mie sa-i spun de pe un continent pe altul, sutele de pasageri mai ales de pe zborurile interminabile, in care legi prietenii pe viata. Remuneratia pote fi iarasi un avantaj. 

Dezavantaje? Pentru cei ce sunt profund legati sentimental de locurile natale, familie, prieteni, poate fi un dezavantaj major. Compania iti ofera doar 30 de zile de concediu pe an, timp insuficient pentru a-l petrece cu cei dragi.

Ai intampinat probleme tehnice pe zboruri?

In 10 ani de zbor nu am intampinat probleme tehnice majore care sa fie urmate de vreo evacuare, ci doar probleme tehnice in care am fost nevoiti sa ne reintoarcem la baza si cateva probleme de sanatate care s-au remediat prin acordarea de prim ajutor in urma scolarizarii avute.

Ai trecut de la aviatia comerciala, dupa Qatar Airways si Wizz Air, la aviatia privata. Cum e?

Ultimii 3 ani i-am petrecut in aviatia privata, unde singurii colegi imi sunt cei doi piloti: capitanul si copilotul. Am fost scolarizata de catre Flight Safety din Savannah, Georgia USA iar o data la doi ani sunt retrimisa la evaluare pentru cursuri si examene. In primul an am zburat pentru charter cu diferite avioane. Ce inseamna asta? Diferiti pasageri, de cele mai multe ori printi, printese, chiar regi din anumite tari, oameni politici care inchirieza sau au contract cu compania pentru a le pune la dispozitie oricand un avion pe perioada determinata sau nedeterminata. A fost un an plin de surprize placute, in care nu mai conta destinatia finala ci curiozitatea de a vedea pe cine voi mai avea ca pasager/ pasageri. De doi ani activez ca insotitor de zbor si manager a unui singur avion, Gulfstream 450, zburand cu propietarul si familia acestuia. Experienta din trecut si toate cunostintele acumulate de-a lungul timpului, m-au adus astazi aici.

Cum esti privita de familie si prieteni, cand lucrezi ca stewardesa? Te-ai lovit de preconceptiile celor din jur?

Cele mai multe preconceptii le-am intalnit in ultimii ani, de cand lucrez in aviatia privata si am o alta pozitie. Oamenii vorbesc sau pun etichete din diverse considerente iar de cele mai multe ori din necunoastere. Invidii si gelozii vor fi mereu iar succesul altora este greu de suportat! Insa, multi dintre apropiati inteleg necesitatea acestei meserii si o aprecieaza, stiu cata pregatire este necesara pentru a obtine o licenta de zbor si nu pun etichete fara sa cunoasca situatia.

Sfaturi pentru cei care sunt la inceput de drum?
Curaj, Perseverenta, Devotament,Rabdare. Este un job frumos cu multe beneficii si chiar daca nu iti iese din prima, nu trebuie sa renunti!

Maria, iti multumim pentru poveste si iti uram zboruri line!