Raluca e un om cald, optimist si plin de voie-buna. Cand zambeste, topeste orice inima si iti transforma intreaga zi! La fel ca multe dintre actualele stewardese, Raluca nu a visat niciodata sa fie stewardesa. Totusi, dupa ce a incercat televiziunea, drumul a dus-o catre ceea ce a avea sa devina aventura vietii ei – viata de stewardesa la Etihad, si locul in care si-a facut zeci de prieteni si a invatat care sunt lucrurile cu adevarat importante in viata. Mai jos, povestea si sfaturile ei!
- Cum te-ai gandit sa devii stewardesa?
Chiar daca am stiut mereu ca esti mic pana nu vezi lumea, adevarul este ca nu m-am gandit ca voi fi stewardesa. Viata m-a indrumat pe cu totul alte cai. Am lucrat o perioada in media, am prezentat stiri pentru o televiziune din orasul meu natal, Turnu Severin, unde am fost extraordinar de fericita, pentru ca am gasit un colectiv de oameni pasionati, veseli si talentati. M-am indragostit de aceasta meserie si am crezut ca asta voi face toata viata. Am cochetat si cu televiziunea nationala o perioada, pana mi-am dat seama ca am nevoie de o schimbare. Una mare.
Mi-am amintit cum in liceu o prietena foarte buna imi tot povestea despre meseria de stewardesa si despre cat de mult si-ar dori sa faca asta. Imi amintesc si acum entuziasmul din vocea ei, dar tin minte ca imi spunea ca interviul este foarte greu, aproape de netrecut. Eu am fost sceptica, mai ales pentru ca ma gandeam la pericolele din spatele acestei meserii. Nu stiam pe atunci cat de sigure sunt avioanele moderne. Probabil ca aceste conversatii m-au influentat mai mult decat mi-am dat seama. Adaugand si dorinta mea de a vedea lumea, m-am gandit ca mi s-ar potrivi, totusi, extraordinar de bine meseria de insotitor de bord.
- Ai aplicat la una dintre cele mai ravnite companii din lume, Etihad. Cum a fost interviul?
Am decis sa aplic pentru Etihad deoarece am fost impresionata de viziunea lor, de modul foarte rapid in care se dezvolta si de felul echitabil in care isi trateaza angajatii. Mult mai bine decat orice alta companie din Golf. Putin amuzant este ca, dupa ce m-am hotarat sa particip la interviu, compania a anuntat o sesiune de recrutare in Romania. Am stiut ca este momentul meu. Trebuie sa recunosc ca m-am pregatit destul de mult pentru interviu. Am citit toate blogurile si site-urile de specialitate, informatii care cuprind cele mai mici detalii despre cum sa te prezinti in ziua interviului, de la grooming la ce cuvinte sa foloseti in CV pentru a trece cu succes de aceasta proba. Si asta recomand oricarui candidat sa faca, pentru ca siguranta de sine din ziua interviului este nepretuita.
In noaptea de dinainte de interviu am dormit vreo 2 ore, de emotii. M-am gandit ca voi fi obosita, dar de indata ce am ajuns in fata hotelului unde avea loc interviul, entuziasmul mi-a dat o energie uriasa. Am asteptat la coada pentru a trece de prima proba: testul de inaltime si verificarea CV-ului. Imi amintesc ca recrutoarea mi-a verificat unghiile ai mi-a pus o intrebare care m-a luat prin surprindere. Dar pentru ca eram relaxata i-am raspuns dezinvolt. Si a fost bine. Apoi a urmat prima proba, prezentarea de grup, apoi testul de engleza. Dupa cateva filmulete despre companie si runde de eliminari, a urmat proba de munca in echipa. Am fost impartiti in grupe de cate 5-6 si a trebuit sa rezolvam un task. Apoi alte eliminari. Eu cred ca pe parcursul acestor probe trebuie sa fii sociabil, amabil cu colegii, sa zambesti cat mai mult si sa lasi sa se vada entuziasmul cu care ai venit acolo. Asta cred ca este foarte important. Desigur, trebuie sa pastrezi o atitudine profesionista, fata de colegi, dar mai ales fata de recrutori. Eu am avut o zi norocoasa, o zi in care parca am stiut ca nimic nu are cum sa mearga rau. Emotiile m-au cuprins putin cand am ajuns la interviul final. Am fost chemata prima si stiu ca imi tremurau picioarele in timp ce ma indreptam spre camera interviului. Dar m-am relaxat si mi-am data seama ca recrutorii sunt acolo sa ne ajute, nu sa ne puna bete in roate.
- Si iata ca viata ta s-a schimbat la 180 de grade si te-ai mutat in Abu Dhabi. Cum e viata unei stewardese la Etihad?
Dupa cum spuneam, regulile nu sunt nici pe departe atat de stricte cum se spune. Ai voie sa faci orice iti doresti, atat timp cat este in limitele decentei. Au niste reguli destul de stricte legate de vizitatorii de sex masculin. Ei trebuie sa paraseasca apartamenetele stewardeselor pana la ora 1 noaptea. Este de inteles, avand in vedere ca locuim intr-o tara musulmana. Viata in Abu Dhabi poate fi deosebit de frumoasa. Vara este eterna, plajele la discretie, malluri la fiecare pas, safari in desert, mancare de pe toate continentele, iar cine este pasionat de viata de noapte, are de unde alege. Cluburile din Abu Dhabi sunt deschise 7 zile pe saptamana. Unde mai pui ca Dubaiul este la o aruncatura de bat.
Personal, nu as putea trai intr-o tara musulmana pentru tot restul vietii, dar uneori nici nu simti acest lucru, pentru ca strainii sunt in numar mult mai mare in Emiratele Arabe Unite.
- Cum a fost trainingul Etihad?
Trainingul a fost una dintre cele mai grele parti ale acestui job. Am invatat non-stop, nu aveam timp de absolut nimic, in rest. Uneori trebuia sa invatam o suta, doua de paginim de pe o zi pe alta. Iar examenele erau si ele aproape zilnice. Multe manualte de safety, first aid, service si grooming. Plus ca in perioada trainingului este strict interzis sa iti parasesti locuinta dupa ora 11 noaptea. Imi amintesc ca spre sfarsit visam la ziua absolvirii si a primirii licentelor de zbor. Pe de alta parte, am amintiri frumoase, pentru ca esti mereu inconjurat de colegi, glumele sunt la ele acasa, pentru a destinde atmosfera si asa destul de tensionata.
- Cum a fost primul tau zbor in calitate de stewardesa Etihad?
Primul zbor, spre Manila, capitala Filipinelor, a fost primul inaintea caruia am avut emotii. Chiar daca veneam bine pregatita din training, nu stiam ce o sa urmeze. Pentru ca tot ce inveti sunt notiuni teoretice, practica este cu totul diferita de ceea ce iti spun trainerii. Zborul a fost destul de lung, in jur de 8 ore, dar pasagerii draguti, mereu veseli si fara cereri prea mari. Am reusit sa imi fac treaba destul de bine, am muncit cot la cot cu colegii si am ajutat pe toata lumea, pentru a invata cat mai multe. Am primit chiar si o scrisoare de recunostinta de la Cabin Senior (seful de cabina din Economy). Cand am auns in Manila, am fost in al noulea cer. Incepeam sa-mi vad visul cu ochii – acela de a calatori. Era prima destinatie din Asia pe care o vizitam vreodata, un loc de care auzisem doar din cartile de geografie.
- Care sunt destinatiile tale preferate?
In general, ador zborurile catre Europa. Iubesc orice inseamna destinatie europeana. Imi plac la nebunie mancarea, peisajele, vremea. Cred ca si din cauza faptului ca uneori imi este dor de casa. Si mai ales de vremea de acasa. Mi-e dor de cele 4 anotimpuri, de ploaie si zapada (sunt sigura ca prietenii de acasa ma injura in gand atunci cand le spun asta). Europa imi aminteste mereu de casa. Dar destinatia mea preferata este, fara doar si poate, Phuket. O insula mirifica din Thailanda, care seamana mai mult a paradis. De-abia astept sa ma intorc acolo in vacanta.
- Care crezi ca este reteta succesului pentru a deveni stewardesa Etihad?
Eu cred ca trebuie sa stii de la inceput „in ceea ce te bagi”. Toate lucrurile minunate pe care le traiesti in aceasta mesrie, au un pret: prieteni lasati departe, famile, iubit, oameni pe care ii vezi doar de cateva ori pe an. Confortul tarii unde esti obisnuit cu tot si toate. Sanatatea devine si ea un factor important, pentru ca trebuie sa ai grija de tine inzecit; stresul care vine cu aceasta meserie si gradul de pericol, pana la urma. Daca dupa ce ai constientizat toate aceste lucruri, inca mai vrei sa pornesti pe acest drum, atunci consider ca pregatirea este deosebit de importanta. Sa citesti cat mai mult, sa te informezi, sa te pregatesti pana in cele mai mici aspecte. Pentru ca siguranta de sine se vede. Iar, in ziua interviului, sa te inarmezi cu entuziasm, buna dispozitie si moderatie. Si cu un zambet larg, care este semnatura oricarei stewardese din lume.
Zboruri line, Raluca!
7 Comentarii
Foarte frumoasa poveste:) Sunt sigur ca viata de stewardesa e una incitanta și tocmai de asta îmi doresc sa ajung și eu într-o buna zi acolo, sa am biroul printre nori 🙂 știu ca o sa fie greu ca băiat sa obțin un astfel de job, dar nu ma voi opri pana nu îl voi obține. Astfel de povesti ma fac sa visez din ce în ce mai mult la viata pe care mi-o doresc 🙂
Super poveste. Sa stai cate 5 minute in fiecare oras de pe planeta, cat sa-ti faci o poza si sa bei o cafea.
Super meserie asta de chelner in avion
Layover-ul marilor companii aeriene dureaza uneori si 72 de ore la destinatie. Nu 5 minute.
Draga cititor/comentator,daca nu stii sigur in ce consta aceasta meserie, te rugam sa ai bunul simt sa te abtii din a comenta aiurea din lipsa de ocupatie. Multumim!
hmmm… esti ca vulpita care atunci cand nu ajunge la struguri .. spune ca sunt acri. ikke sant? 🙂
Sau poate o face deja si nu ii place…
frumoasa poza in Londra si interesand stil de a te imbraca. felicitari pentru reusita ta.