Nici nu stiu cu ce sa incep cand ma gandesc la aceasta destinatie. Sunt atat de multe lucruri frumoase de spus, iar zborul este asa de lin si calm, incat poate parea o poveste plictisitoare. Si totusi…

Printre destinatiile cerute de mai toti insotitorii de bord de la Emirates, pe langa Seychelles, Phuket si Rio de Janeiro, se numara si Mauritius. Nu doar pentru ca e vorba de o insula exotica, ci si pentru ca aveam acolo si layover de 48 de ore. Am zburat de 4 ori in aceasta insula. De fiecare data, zborul nu ne-a ridicat prea multe probleme. In afara de cateva turbulente pe coasta, sau 1-2 pasageri care au consumat ceva mai mult alcool si au adormit pe culoarul avionului, zborul era simplu.

DXB-MRU-DXB este o cursa usoara, facuta la acel moment cu un avion de tip A330. Zborul nu dura mai mult de 5 ore si jumatate, iar pasagerii erau “unu si-unu”. Adica familii cu copii, cupluri aflate in luna de miere si cativa oameni de afaceri. La dus, toti erau albi, aranjati si dornici de aventura. La intoarcere, erau rosii si arsi de soare, cu nisip pe picioare si dormeau tot zborul. Obositi, probabil, de la atata distractie.

Pe acest zbor vindeam mereu sampanie. Era, poate, cel mai cerut produs, pentru ca toti erau foarte fericiti si vroiau sa sarbatoreasca. Le serveam mereu fructe de mare la bord si aveam grija sa se simta excelent. Atat ei cat si noi, echipajul, abia asteptam sa ajungem la destinatie.

Aeroportul din Mauritius e “altfel”. Cum pui piciorul in el, realizezi ca esti pe o mica insula. Ghirlande de flori, palarii si ochelari de soare sunt la tot pasul. Chiar si cei de la controlul pasapoartelor sunt foarte relaxati si mai-mai ca si-ar pune costumul de baie, doar ca sa te intampine mai placut.

Hotelul in care eram cazati era in mijlocul insulei, la doar jumatate de ora de mers cu masina, de la aeroport. Aveam acolo tot ce ne puteam dori: spa, sushi, masaj, piscina. Printre altele, hotelul organiza si tururi cu barca. Asa ca, inca din avion, am discutat cu cativa colegi si ne-am hotarat ca, ajunsi la destinatie, vom incerca una din aceste croaziere.

Varianta “la apus”, pe care am incercat-o eu, pleca din port in jurul orei 16.00 si te plimba de jur imprejurul insulei. Mai apoi, ieseai in larg si mergeai catre alte insulite, mai mici si mai salbatice, unde ancora si incepea distractia. Aveam asigurate, in pretul acestei plimbari, atat mancarea cat si bautura, toate produse locale. Puteam sa coboram, sa inotam, sa ascultam muzica, sa dansam, etc. Barca era doar a noastra, si distractia era in toi.

Varianta “de dimineata”, nu se baza pe atat de multa distractie, fiindca te plimba pe mai multe insule mici si aveai ocazia sa admiri peisaje salbatice si sa faci mai multa plaja. Ambele variante, insa, iti aratau insula, iti ofereau sansa sa incerci mancarea si bautura locala si sa stai de vorba cu cativa localnici.

Imi amintesc si acum, amuzata, cumparaturile pe care le-am facut in Mauritius. Pentru ca in Dubai nu exista toate produsele pe care le gasim in tara noastra, atat mie cat si colegelor mele, ne era dor sa mancam o mamaliguta cu branza si smantana. Insa nu gaseam malai nicaieri. Mauritius a fost prima destinatie in care am gasit acest produs si, tin minte, ca am luat 5 pungi de malai, pentru toata lumea, sa incercam sa diminuam dorul de casa, cu o mancare traditionala.

In rest, domneste linistea si pacea in aceasta destinatie. Oamenii sunt foarte primitori, peisajele salbatice, asa cum vezi doar in filme, iar nuntile pe plaja, sunt la ordinea zilei. Cu siguranta, cand voi avea ocazia, voi reveni in acest loc rupt de lume si agitatie.

Foro header: Luke J. Harmon on Wikimedia Commons